Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Month: December 2017

Aur, smirnă şi tămâie

Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă. (Matei 2:10-11)

Dumnezeu nu este slujit de mâini omeneşti ca şi când ar avea nevoie de ceva (Fapte 17:25). Darurile magilor nu sunt oferite ca un ajutor sau ca împlinirea unei nevoi. Ar fi o ofensă pentru un monarh dacă nişte vizitatori străini ar veni cu ajutoare regale. În acelaşi timp, aceste daruri nu sunt mită. Deuteronom 10:17 spune că Dumnezeu nu primeşte mită. Atunci, care este semnificaţia lor? În ce fel sunt parte a închinării?

Darurile oferite oamenilor bogaţi, care au tot ce le trebuie sunt ecouri şi intensificări ale dorinţei dăruitorului de a arăta cât de minunată este aceea persoană. Într-un sens, a oferi daruri lui Cristos este asemănător cu postul – a te lipsi de ceva pentru a arăta că Isus este  mai preţios decât acel lucru de care te lipseşti.

Când oferi un astfel de dar lui Cristos, de fapt spui: „Bucuria pe care o urmăresc (observă Matei 2:10! „Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie”) – bucuria pe care o urmăresc nu este speranţa de a mă îmbogăţi făcând troc cu Tine sau negociind vreo plată. Nu am venit la Tine pentru lucrurile Tale, ci pentru Tine. Iar această dorinţă o intensific şi o demonstrez renunţând la aceste lucruri, în speranţa de a mă bucura mai mult de Tine, nu de ce primesc de la Tine. Oferindu-Ţi ceea ce Tu nu ai nevoie, dar lucruri de care m-aş putea bucura, spun în mod sincer şi autentic, `Tu eşti comoara mea, nu aceste lucruri.`

Cred că asta înseamnă să te închini lui Dumnezeu prin daruri de aur, smirnă şi tămâie. Sau orice altceva am vrea să-I oferim lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu să trezească în noi o dorinţă pentru Cristos Însuşi. Fie ca noi să zicem din inimă, „Doamne Isus, Tu eşti Mesia, Regele lui Israel. Toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta. Dumnezeu doreşte ca lumea să vadă că Ţie ţi se aduce închinare. De aceea, indiferent de împotrivirea pe care o voi găsi, cu bucurie îţi voi recunoaşte autoritatea şi demnitatea, şi îţi voi aduce darurile mele pentru a arăta că doar Tu îmi satisfaci inima, nu aceste daruri.”

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/gold-frankincense-and-myrrh

Două feluri de împotriviri faţă de Isus

Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. (Matei 2:3)

Isus este inconfortabil pentru oamenii care nu vor să se închine Lui şi stârneşte opoziţie faţă de cei care vor să I se închine. Probabil că nu aceasta este ideea centrală pe care Matei a avut-o aici, dar cu siguranţă este o implicaţie a textului.

În cazul de fază, sunt două tipuri de oameni care nu vor să I se închine lui Isus.

Primul tip de oamenii sunt aceia care nu vor să aibă nimic de-a face cu Isus. El nu există pentru ei. Grupul acesta este reprezentat la începutul vieţii lui Isus de marii preoţi şi cărturari. Matei 2:4 spune, „A aduna pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle [Irod] de la ei unde trebuia să se nască Cristosul.” Aşadar i-au spus şi asta a fost tot: s-au întors la viaţa lor obişnuită. Simpla lor tăcere şi inactivitate este copleşitoare în perspectiva evenimentelor măreţe ce aveau să se întâmple.

Şi observaţi, Matei 2:3 spune, „Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.” Cu alte cuvinte, se zvonea cum că Mesia s-a născut. Deci inactivitatea marilor preoţi este şocantă: de ce nu s-au dus cu magii? Nu au fost interesaţi. Nu erau pasionaţi pentru a-L găsi pe Fiul lui Dumnezeu şi a I se închina.

Al doilea tip de oameni care nu vor să I se închine lui Isus sunt aceia care se simt ameninţaţi de El. Şi aceştia sunt reprezentaţi de Irod. Lui îi era teamă. Atât de mult încât face tot felul de planuri, minte şi apoi comite o crimă în masă pentru a scăpa de Isus.

Deci astăzi, două tipuri de împotrivire vor veni împotriva lui Cristos şi a închinătorilor Lui: indiferenţa şi ostilitatea. Sper că nu faci parte din niciunul din aceste grupuri!

Iar dacă eşti creştin, fă din acest Crăciun un timp în care să meditezi la semnificaţia şi costul de a te închina şi a-L urma pe Mesia.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/two-kinds-of-opposition-to-jesus

Steaua supranaturală a Betleemului

„Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:2)

Din nou şi din nou, Biblia stârneşte curiozitatea noastră cu privire la anumite lucruri ce s-au întâmplat. Cum a reuşit această „stea” să-i aducă pe magi de la răsărit la Ierusalim?

Nu ne spune că i-a călăuzit sau a mers înaintea lor pe drumul spre Ierusalim. Ni se spune doar că au văzut o stea în răsărit (Matei 2:2) şi au venit la Ierusalim. Şi cum mergea steaua înaintea lor pe scurtul drum dintre Ierusalim şi Betleem aşa cum ne spune Matei 2:9? Şi cum steaua „s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul”?

Răspunsul este: nu ştim. Există numeroase eforturi de a o explica în termenii unei conjuncţii de planete sau comete sau supernove sau lumini miraculoase. Pur şi simplu nu ştim. Şi te îndemn să nu devii preocupat, să nu devii fixat pe teorii care sunt doar tentative în cele din urmă şi au o semnificaţie spirituală foarte mică.

Read more

Noi nu pricepem ceea ce Dumnezeu realizează

Ai stat vreodată să te gândeşti cât de ciudat a fost tot ce s-a întâmplat în jurul naşterii lui Isus? Orice şi-ar fi imaginat oamenii că s-ar întâmpla la venirea lui Mesia, nimeni nu şi-a imaginat că va arăta aşa.

În tot ceea ce ne-a descoperit nouă despre acel prim Crăciun straniu, Dumnezeu ne spune nişte lucruri foarte importante cu privire la felul în care vrea ca noi să vedem experienţele tulburătoare, glorioase, frustrante, înfricoşătoare, dureroase, neaşteptate, dezamăgitoare sau chiar tragice din viaţa noastră. Nimeni nu a priceput pe deplin ce se întâmplă în timp ce Fiul lui Dumnezeu intra în lumea noastră. Nimeni nu a văzut toată imaginea – nimeni, afară de Dumnezeu.

Un Mesia neaşteptat

Read more

Un Mesia şi pentru magi

După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din răsărit la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:1-2)

Spre deosebire de Luca, Matei nu ne spune despre vizita păstorilor la ieslea Domnului Isus. Focalizarea sa imediată este pe nişte străini – neamuri, non-evrei, care vin de la răsărit pentru a se închina lui Isus.

Deci, Matei ni-L prezintă pe Isus atât la începutul cât şi la finalul Evangheliei ca fiind un Mesia universal pentru toate naţiunile, nu doar pentru evrei.

Read more

Pace între oamenii plăcuţi Lui

Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca 2:12-14)

Pentru cine pace? Există un ton sumbru în lauda îngerilor. Pace în mijlocul celor peste care se odihneşte harul Său. Pace în mijlocul celor plăcuţi Lui. Dar fără credinţa este imposibil să-I fi plăcut Lui (Evrei 11:6). Deci Crăciunul nu aduce pace tuturor.

„Şi judecata aceasta stă în faptul că,” spunea Isus, „odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19). Sau aşa cum spunea bătrânul Simeon atunci când a văzut copilul Isus, „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire… ca să descopere gândurile multor inimi” (Luca 2:34-35). Oh, câţi de mulţi sunt aceia care se uită la mohorâta şi friguroasa zi de Crăciun şi nu vă nimic mai mult decât atât – un semn care va stârni împotrivire.

Read more

Nici o abatere de la Calvar

Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca 2:6-7)

Te-ai gândi că dacă Dumnezeu conduce lumea în aşa fel încât să folosească un recensământ cu impact în tot imperiul, numai pentru a-i aduce pe Maria şi Iosif la Betleem, cu siguranţă ar fi putut rezerva o cameră în casa de poposire pentru ei.

Da, ar fi putut face asta. Cu siguranţă! Şi Isus putea să se nască într-o familie bogată. El ar fi putut să transforme pietrele în pâini când era în pustie. Ar fi putut să cheme 10.000 de îngeri ca să-L ajute în Ghetsimani. Ar fi putut să se dea jos de pe cruce şi să se salveze. Întrebarea nu este ce poate Dumnezeu, ci ce doreşte Dumnezeu să facă.

Voia lui Dumnezeu a fost ca deşi Cristos era bogat, de dragul tău să devină sărac. Semnul „Ocupat” de pe toate motelurile din Betleem au fost de dragul tău. „S-a făcut sărac pentru voi” (2 Cor. 8:9). Dumnezeu conduce toate lucrurile – chiar şi locurile disponibile dintr-un hotel – de dragul copiilor Lui. Drumul spre Calvar a început cu semnul „Ocupat” în Betleem şi se încheie cu scuipături şi batjocuri la cruce în Ierusalim.

Nu trebuie să uităm că El a spus: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze” (Luca 9:23).

Noi ne alăturăm Lui pe drumul Calvarului şi îl auzim spunând: „Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: Robul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15:20).

Celui care strigă entuziasmat: „Te voi urma oriunde vei merge!”, Domnul Isus îi răspunde: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde-Şi odihni capul” (Luca 9:57-58).

Da, Dumnezeu putea să-I rezerve Domnului Isus o cameră la naşterea Sa. Dar acest lucru ar fi fost o abatere de la drumul Calvarului.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/no-detour-from-calvary

De dragul oamenilor simpli ai lui Dumnezeu

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. (Luca 2:1-5)

Te-ai gândit vreodată ce lucru uimitor este faptul că Dumnezeu a rânduit mai dinainte ca Mesia să se nască în Betleem (aşa cum spune profeţia din Mica 5:2); şi că aşa a rânduit lucrurile pentru ca la împlinirea vremii, mama lui Mesia şi tatăl adoptiv să nu fi trăit în Betleem, ci în Nazaret; iar ca să se împlinească Cuvântul Său şi ca să îi aducă pe cei doi oameni mici, neimportanţi şi anonimi la Betleem, Dumnezeu a pus în inima lui Cezar Augustus gândul ca toată lumea romană să se înscrie fiecare în cetatea sa? O poruncă pentru întreaga lume pentru ca să mişte doi oameni vreo o sută de kilometrii.

Te-ai simţit vreodată, ca mine: mic şi nesemnificativ într-o lume a şapte miliarde de oameni, unde ştirile au în vedere mişcări mari politice, economice, sociale şi oameni importanţi cu o influenţă, putere şi faimă globală?

Read more

Mult aşteptata vizită

 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!

Observaţi două lucruri remarcabile din aceste cuvinte ale lui Zaharia, soţul Elisabetei, în Luca 1.

În primul rând, cu nouă luni mai devreme, Zaharia nu putea crede că soţia lui va avea un copil. Acum, plin de Duhul Sfânt, el este atât de sigur de lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu prin venirea lui Mesia încât vorbeşte despre ea la timpul trecut: a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Pentru o inimă credincioasă, o promisiune a lui Dumnezeu este ca şi împlinită. Zaharia a învăţat să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt şi astfel are o siguranţă extraordinară: Dumnezeu a cercetat şi a răscumpărat! (Luca 1:68).

Read more

Magnificul Dumnezeu al Mariei

Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” (Luca 1:46-55)

Maria vede în mod clar un lucru remarcabil despre Dumnezeu: El este pe cale să schimbe cursul istoriei umane; cele mai importante trei decenii din toate timpurile vor începe.

Şi unde este Dumnezeu? Se preocupă cu două femei necunoscute şi umile – una bătrână şi stearpă (Elisabeta), alta tânără şi fecioară (Maria). Iar Maria este atât de mişcată de această viziune a lui Dumnezeu, Cel ce iubeşte pe cei smeriţi, încât izbucneşte într-o cântare – o cântare cunoscută şi sub numele de „Magnificat”.

Maria şi Elisabeta sunt două eroine minunate în relatarea lui Luca. El este mişcat de credinţa acestor femei. Lucrul care-l impresionează cel mai mult şi pe care doreşte să-l aducă înaintea lui Teofil, nobilul cititor al Evangheliei sale, se pare că este umilinţa şi smerenia plină de bucurie a Elisabetei şi a Mariei în timp ce se supun Dumnezeului lor magnific.

Elisabeta spune (Luca 1:43), „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu” Şi Maria spune (Luca 1:48), „Pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale.”

Singurii oameni care îl pot mări pe Domnul cu adevărat sunt oamenii ca Elisabeta şi Maria – oamenii care îşi recunosc starea smerită şi sunt copleşiţi de bunăvoinţa magnificului Dumnezeu.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/mary-s-magnificent-god

Christmas Pop-up