Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Nu eşti obligat să oferi cadouri anul acesta

Dăruirea cadourilor de Crăciun poate fi, şi ar trebui să fie, o experienţă minunată – dar de cele mai multe ori este plină de complicaţii relaţionale în locul surprinderii. Cu toţii am vrea ca dragostea să fie motivaţia din spatele darurilor, dar dacă suntem sinceri, alte motivaţii de multe ori tulbură apa.

De exemplu, aşteptările celorlalţi. De multe ori oferim cadouri pentru că ne temem să nu dezamăgim sau să nu jignim pe alţii. Ne simţim obligaţi să oferim unor anumiţi oameni, un anumit număr de cadouri, cu o anumită valoare materială. Astfel de motivaţii denaturează dăruirea cadourilor de Crăciun în ofrande de îmbunare.

Şi apoi, desigur, există propriile noastre aşteptări. Genul şi cantitatea de cadouri pe care le oferim altora şi pe care le aşteptăm de la alţii au mai mult de-a face cu noi decât cu ei. Poate folosim cadourile pentru a recăpăta experienţele nostalgice de Crăciun din trecut, sau pentru a urmări experienţele ideale de care nu am avut parte. Sau poate schimbul de cadouri are de-a face cu tradiţii moştenite, nu cu oamenii reali cu care interacţionăm. Sau poate credem în mod greşit că valorile noastre şi ale altora corespund cu cantitatea darurilor pe care le oferim sau le primim.

Aceste curente motivaţionale tulbură apele Crăciunului şi sunt foarte puternice în cultura noastră. Puternica economie a Crăciunului este, din ce suspectez eu, condusă mai mult de frică, obligaţie, manipulare şi preferinţe personale decât bunătate faţă de oameni.

Indiferent de gradul în care aceste lucruri sunt adevărate pentru noi, nu trebuie să rămână adevărate pentru noi. Pentru că Dumnezeu ne-a oferit o cale mult mai bună.

Dumnezeu ne învaţă cum să oferim cadouri

Calea mai bună este găsită în faimosul verset al Bibliei: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat…” (Ioan 3:16). Opreşte-te aici şi meditează pentru câteva momente. Atât de mult a iubit Dumnezeu încât a dat. Dumnezeu ne descoperă ceva profund aici. Care este legătura dintre dragoste şi dăruire? Este chiar în natura dragostei să dăruiască. Şi de vreme ce Dumnezeu este dragoste, este chiar în natura lui Dumnezeu să dăruiască (1 Ioan 4:8). Dragostea exprimată este dragostea oferită. Dragostea oferită este adevăratul cadou.

Acum să completăm faimosul verset: „… că a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16). Dacă dragostea exprimată este dragostea oferită, suprema dragoste exprimată este suprema dragoste oferită. Dacă dragostea oferită este adevăratul cadou, suprema dragoste oferită este cel mai măreţ cadou dintre toate cadourile adevărate.

Aceasta este gloria versetului Ioan 3:16: dragostea supremă oferind cel mai măreţ cadou posibil. Dumnezeu nu poate oferi un cadou mai măreţ decât pe El însuşi. Şi nu există o dragoste mai măreaţă decât cineva care să-şi dea viaţa, cea mai preţioasă posesiune pământească, pentru cei ce îi iubeşte (Ioan 15:13). Deci, când Dumnezeu şi-a dat Fiul Său veşnic, Isus, să devină păcat pentru noi, păcătoşii pierduţi (2 Corinteni 5:21) şi a plătit pe deplin datoria noastră (Coloseni 2:14) pentru ca noi să avem parte de Dumnezeu o veşnicie (Ioan 3:16; 1 Petru 3:18), dragostea supremă a fost exprimată în cel mai măreţ cadou oferit vreodată.

Lucrul acesta este atât de glorios încât este greu de crezut. Dar Dumnezeu vrea să înţelegi cât de personal este acest cadou. Când spune că Dumnezeu a iubit „lumea”, El nu a iubit ceva abstract. El iubeşte persoane individuale. El te iubeşte pe tine. El vrea ca tu să ştii că El te iubeşte. Dumnezeu te-a iubit aşa de mult încât şi-a dat Fiul Său pentru tine pentru ca să-ţi poată oferi pe Fiul, pe Duhul Sfânt şi pe El însuşi pentru totdeauna, împreună cu toate celelalte cadouri pline de dragoste ale noii creaţii.

De ce este mai ferice să dai

Având toate acestea în minte, putem înţelege mai bine ce a intenţionat Domnul Isus când a spus, „Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Fapte 20:35). Acesta nu a fost un clişeu altruist sau o „sămânţă a prosperităţii” care promite un seceriş material în viitor pentru cel ce dă. Isus ne dădea un indiciu înspre o bucurie divină, vulcanică secretă.

Dragostea este cea mai măreaţă afecţiune în inima lui Dumnezeu şi cea mai măreaţă afecţiune pe care noi o putem vreodată experimenta (1 Corinteni 13:13). A iubi cu adevărat înseamnă a experimenta lucrul de care Dumnezeu se bucură cel mai mult şi ceea ce ne aduce nouă cea mai mare bucurie.

Şi iată secretul: dragostea nu poate să nu se reverse în dăruire pentru că dragostea exprimată este dragostea oferită; dragostea oferită este adevăratul cadou. Dăruirea este consumarea dragostei. Dragostea care nu poate să dăruiască este o dragoste asfixiată. La fel cum „bucuria nu este completă până nu este exprimată în laudă”, dragostea nu este completă până nu este exprimată în a oferi bucurie celor iubiţi.

De aceea „este mai ferice să dai decât să primeşti.” Dăruirea este consumarea dragostei. Dar cel ce primeşte nu este lipsit de binecuvântare, pentru că el poate să ofere înapoi dragoste şi de asemenea să fie „mai ferice” de el. Dragostea oferită şi primită, oferită înapoi şi primită, şi tot aşa, rezultă într-o bucurie mai mare şi amplificată în actul reciproc de oferire şi dăruire.

Ce doreşte dragostea să ofere

Asta face ca un cadou oferit din dragoste să fie o specie diferită de cadoul oferit din frică, obligaţie, aşteptări egoiste sau manipulare – chiar dacă cadoul în conţinut nu este diferit. Dragostea vrea să ofere destinatarului bucurie. Dragostea experimentează bucurie în împlinirea nevoii destinatarului sau în împlinirea dorinţei destinatarului.

Alte motivaţii vor să dăruiască cadouri pentru a satisface, a impresiona sau a domoli vinovăţia sau din datorie faţă de ceea ce a primit deja. Dar dragostea este motivată de bucuria destinatarului şi astfel oferă fără să aştepte altceva în schimb.

Iar dragostea oferă mult mai mult decât nişte cadouri bine gândite şi frumos împachetate. Dragostea oferă darul răbdării când celebrarea Crăciunului nu merge conform planului. Dragostea oferă darul bunătăţii când sărbătoarea are parte de tensiuni, comentarii lipsite de sensibilitate sau aşteptări neîmplinite. Dragostea oferă darul lipsei de invidie când Crăciunul altora pare mai fericit, nu se laudă pe reţelele sociale cu poze perfecte (dar care oferă o impresie greşită) a momentelor de sărbătoare, nu caută folosul ei în decizia unui grup cu privire la anumite activităţi, nu este irascibilă cu copii super-energici sau neamuri ursuze şi nu este condusă de resentimente cu privire la jignirile din trecut sau prezent (1 Corinteni 13:4-5)

Fă din dragoste scopul Crăciunului

Dumnezeu ne-a iubit aşa de mult încât L-a dat pe singurul Său Fiu. Ne-a arătat cum să dăruim. El şi-a exprimat dragostea Sa supremă prin cel mai măreţ cadou posibil. Şi a făcut-o pentru că a fost bucuria Sa infinită şi omnipotentă de a căuta bucuria noastră, chiar până la moarte pe cruce.

„Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii” (1 Ioan 4:11). Dragostea exprimată este dragostea oferită. Dragostea oferită este adevăratul cadou. Adevăratul cadou este o dragoste completă. Aceasta este calea mai bună de a oferi cadouri.

Nu contează care au fost motivaţiile tale din trecut, sau care au fost anul acesta motivaţiile noastre. Nu este prea târziu să pui deoparte motivaţiile provenite din frică, obligaţie şi aşteptări egoiste şi să faci din dragoste scopul tuturor cadourilor tale. Nu este prea târziu să vezi fiecare persoană ca un suflet preţios pe care Dumnezeu l-a făcut şi să cauţi experienţele plăcute ale dragostei în căutarea bucuriei celorlalţi.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/you-are-not-obligated-to-give-gifts-this-year

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *