Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Când este copilul meu suficient de matur ca să plece de acasă?

Împreună cu soţia mea, Julie, am avut minunata şi provocatoarea sarcină de a creşte şase copii, toţi fiind acum adulţi.

Când unul din fii noştri a devenit adolescent, a început să pună sub semnul întrebării tot ce l-am învăţat. Noi am devenit duşmanii lui, înşelăciunea a devenit prietenul său, iar casa noastră era câmpul de luptă. Refrenul pe care-l tot repeta era: „Când voi avea 18 ani, am plecat de aici!”

Văzând direcţia în care se îndrepta, mi-am regândit scopurile mele în calitate de părinte. Înainte să plece de acasă, vroiam ca el să poată gândi de unul singur, să aibă tot mai puţin nevoie de sfatul nostru şi să-i oferim o mai mare libertate de a face propriile alegeri. Dar această abordare doar i-a încurajat şi mai mult mândria şi răzvrătirea.

Nu-i surprinzător că acesta este mesajul culturii noastre. Ar trebui să ne creştem copii pentru a fi independenţi, pentru a gândi singuri şi pentru a face lucruri de unii singuri. Sărbătorim primul moment când şi-au dat seama că maşina nu mai are combustibil şi trebuie umplut rezervorul. Suntem uimiţi când au decis de unii singuri să nu se alăture unui grup de prieteni cu caracter îndoielnic. Abia aşteptăm ziua când vor învăţa să-şi deschidă singur un cont bancar, să plătească o factură, să se înscrie la un curs, toate de unii singuri. Acestea pot fi dovezi ale maturităţii. Dar niciuna din ele nu este în mod necesar înrădăcinată în frica de Domnul, care este începutul înţelepciunii (Proverbe 9:10). Dacă gândirea independentă este singurul lucru pe care-l urmărim la copii noştri, am putea să ratăm unul din cele mai importante aspecte a ceea ce înseamnă să fii matur: smerenia.

Mai dependent, nu mai puţin dependent

Cam pe atunci am început să mă gândesc la adulţii pe care-i respect.

Ei nu fac lucruri de unii singuri. În mod frecvent întreabă pe alţii cu privire la deciziile, acţiunile şi inima lor. În loc să trăiască vieţi secrete, în mod voluntar împărtăşesc ispitele cu care se luptă, domenii îl care eşuează şi întrebările cu care se frământă.

Atunci mi-am dat seama. Cei mai maturi oameni din viaţa mea nu erau cei care neglijau remarcile şi sfaturile celor din jur, ci cei ce le aşteptau şi le căutau. Conştientizarea slăbiciunilor lor i-a făcut să caute alte puncte de vedere şi alte perspective.

Această realizare a adus o nouă lumină asupra scopurilor mele în calitate de părinte. Dacă vrem să ne pregătim copii pentru a se descurca singuri, trebuie să-i pregătim să recunoască că au nevoie de ajutor – de la Dumnezeu şi de la cei pe care El i-a aşezat în jurul lor.

Maturitatea definită biblic

Din cauza naturii înşelătoare a păcatului dinăuntru nostru, niciodată nu vom scăpa de nevoia după alţii. Şi cu cât suntem mai conştienţi de acest adevăr, cu atât suntem mai maturi. Deci aflăm că adolescenţii (şi adulţii) maturi sunt caracterizaţi de trei lucruri.

  1. Ei urmăresc transparenţa

„Singuraticul caută ce-i place lui însuşi; el sfidează orice înţelepciune” (Proverbe 18:1).

Poate este cool pentru părintele unui adolescent să nu cunoască parola de la calculator sau PIN-ul de la telefon, dar cu siguranţă nu este înţelept. Asta pentru că, „Cel ce se încrede în inima lui este un prost, dar cine umblă în înţelepciune va fi salvat” (Proverbe 28:26). Deci un adolescent matur îşi împărtăşeşte ispitele, discuţiile, punctele de vedere cu părinţii lui, fără să fie descusut. Nu caută să se izoleze, ci caută ochii şi ajutorul celor cărora le pasă de sufletul său. În mod regulat, el deschide uşa inimii în faţa părinţilor, chiar înainte ca aceştia să sune la sonerie.

  1. Ei urează bun venit mustrării

„Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa, dar cine urăşte mustrarea este prost.” (Proverbe 12:1; vezi şi Proverbe 15:32)

Biblia ne spune că doar nebunii urăsc mustrarea. Un tânăr matur va asculta când este corectat, ştiind că întotdeauna vor fi păcate văzute mai clar, consecinţe pe care nu le intenţionează şi oportunităţi de a fi mai asemănător cu Cristos. Cu cât este tânărul meu mai matur, cu atât mai puţin se va justifica, va raţionaliza şi îşi va scuza acţiunile sau va răspunde cu mânie sau apărându-se când este întrebat ori corectat.

  1. Ei caută feedback

„Dacă vei cere înţelepciune şi dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbe 2:3-5)

A spune un bun venit mustrării, este un lucru. A o căuta, este un alt lucru. Copii noştri întotdeauna vor avea nevoie de ajutor şi este dovadă de smerenie să-l caute – prima dată din Cuvântul lui Dumnezeu, dar mai apoi de la părinţi, prieteni înţelepţi, păstori şi alţii pe care-i respectă. De aceea, pe măsură ce copii noştri creşteau, i-am încurajat să caute înţelepciunea, nu permisiunea. Dacă aveau să trăiască independent, vroiam să le oferim mai mult decât doar răspunsuri de genul: „da” sau „nu”. Vroiam ca ei să înveţe să proceseze deciziile prin lentilele biblice.

Roada Evangheliei

Aceste trei caracteristici ale maturităţii sunt efectul natural al credinţei în Evanghelie, lucru pe care fiul nostru l-a făcut până la urmă, prin harul lui Dumnezeu. Ele ne-au ajutat să găsim, aşa cum spunea Tedd Tripp, „căile bătătorite ale crucii.” Cei care cred că Isus a murit pentru păcatele lor, a îndurat mânia lui Dumnezeu în locul lor, nu mai au cu ce să se laude decât cu crucea. Ei înţeleg pericolul, înşelăciunea şi puterea destructivă a păcatului şi inabilitatea lor de a se lupta de unii singuri. Aşadar se deschid în faţa celorlalţi, caută ajutor şi pun o grămadă de întrebări.

A defini maturitatea biblic, pentru copii noştri, a făcut ca tranziţia înspre starea de adult să fie mai uşoară. Plecarea lor de acasă nu a fost un act al independenţei sau al eliberării. A fost rodul unei înţelegeri a stării inimii noastre, a înţelege că nu este de încredere.

În acel moment, am ştiut că sunt suficienţi de maturi ca să-i lăsăm de unii singuri – nu pentru că îşi erau atot-suficienţi, ci pentru că au recunoscut nevoia lor după ajutorul altora şi ştiau că au un Salvator care niciodată nu îi va dezamăgi.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/when-is-my-child-mature-enough-to-leave-home

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *