Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Fii onest cu tine însuţi

Dumnezeu se bucură atunci când adevărul domneşte în adâncul fiinţei noastre (Psalmul 51:6).

Dar nu întotdeauna mă bucur în adevăr. Cu siguranţă ar trebui, dar, sincer, nu o fac. Câteodată îmi vine să caut adevărul la fel cum îmi vine să caut dentistul. Adevărul s-ar putea (sau de fapt deja ştiu că va) descoperi nişte carii. Cariile au nevoie de burghiu. Şi cine îşi doreşte aşa ceva?

Ei bine, dacă aş fi înţelept, ar trebui să îmi doresc aşa ceva. Dar înţelepciunea nu este întotdeauna cea mai convingătoare voce din capul meu. Uneori este mândria. Şi mândria mea numai înţeleaptă nu este. Când mândria îmi vorbeşte, mă încurajează să caut interesele mele egoiste mai presus de interesele lui Dumnezeu. Mai clar, mândria mea preferă o iluzie înşelătoare a auto-dezvoltării, auto-înălţării sau auto-protecţiei în locul adevărului care mă expune, mă smereşte dar care până la urmă este plin de milă şi mă eliberează. Iar preferinţa aceasta este curată nebunie, pentru că asta înseamnă să prefer distrugerea celei mai mari bucurii în loc să caut cea mai mare bucurie.

Deci, lipsa de onestitate este aproape întotdeauna o formă de mândrie. Dacă nu cumva scopul nostru este să ascundem evrei de Gestapo, victime de traficanţii de carne vie sau un copil de abuzatorul lui, atunci nu avem nici un motiv pentru care să nu fim sinceri în afara dorinţei de a controla sau manipula percepţia altcuiva pentru propriile interese egoiste.

Mândria preferă decepţia în locul adevărului şi nu realizează că astfel preferă distrugerea. Dar Dumnezeu doreşte adevărul în interiorul fiinţei noastre, pentru că El ştie că adevărul ne va face cu adevărat liberi (Ioan 8:32).

Dumnezeu iubeşte onestitatea

Dumnezeu este adevăr (Ioan 14:6), aşadar El iubeşte onestitatea. De aceea ne spune (prin David), „Ferice de omul… în duhul căruia nu este viclenie” (Psalmul 32:2). David ştia atât binecuvântarea onestităţii cât şi urâciunea lipsei de onestitate. El scrie,

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire) Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. (Oprire) (Ps. 32:3-5)

Când David n-a fost onest cu Dumnezeu şi cu oamenii, lucrul acesta se simţea ca o boală necruţătoare. Când a fost transparent cu Dumnezeu şi cu oamenii, aceasta a fost sănătate şi înviorare pentru sufletul său.

Asta doreşte Dumnezeu ca noi să avem: sănătate şi înviorare pentru sufletele noastre. Este un har măreţ când Dumnezeu apasă puternic cu mâna Sa peste noi în timp ce trăim în lipsă de onestitate. Şi cu cât umblăm mai mult cu El, cu atât mai riguros ne cere să trăim în adevăr înaintea Lui. El doreşte ca adevărul să domnească în fiecare parte a noastră pentru că El vrea să ne bucurăm de libertate totală – să creştem tot mai mult în cunoaşterea Lui. Şi nu putem să-L cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu până nu suntem gata să fim oneşti cu El şi pentru El.

Onestitatea este doar începutul

Dumnezeu iubeşte onestitatea. Dar onestitatea este de multe ori doar începutul unei trăiri în adevăr. Pentru că a fi onest nu înseamnă neapărat să credem ceea ce este adevărat. Pur şi simplu înseamnă că vorbim şi trăim consecvenţi cu ceea ce credem – indiferent cât de consecvent sau inconsecvent este ceea ce credem cu realitatea.

Onestitatea înseamnă să fii consecvent cu convingerile tale. Dar convingerile tale s-ar putea să nu fie adevărat. Este posibil ca noi să fim oneşti dar greşiţi în acelaşi timp.

De fapt, eliberarea de a fi în sfârşit oneşti, chiar dacă suntem oneşti cu privire la ceva greşit, poate să se resimtă ca o emancipare. Toţi am experimentat şi am văzut astfel de cazuri. Când cineva care în secret s-a frământat cu homosexualitatea şi în sfârşit mărturiseşte public şi o îmbrăţişează, de multe ori se simte minunat sau eliberat. Sau când cineva care mărturisea credinţa în Cristos în secret, nu mai crede realitatea creştinismului, se poate simţi în sfârşit eliberat să recunoască şi să nu se mai prefacă. Sau când cineva în secret a comis adulter, poate să se simtă eliberat când este transparent cu acest lucru, chiar dacă nu se pocăieşte de păcat. Ceea ce experimentează fiecare din aceste persoane este un simţ al onestităţii faţă de ei înşişi chiar dacă ceea ce cred nu este adevărat şi corect.

Suntem creaţi pentru a trăi cu integritate – adică fiinţa interioară să fie în aceeaşi linie cu fiinţa exterioară. Iar asta face ca onestitatea să fie începutul lucrării reale. Dumnezeu doreşte să fim oneşti, chiar şi atunci când credem că nu este bine. Este mai bine să fii onest decât înşelător. Dar nu asta este onestitatea pe care o doreşte Dumnezeu – să crezi cu sinceritate ceva ce este fals. Acel gen de onestitate nu ne va elibera. Adevărul ne va elibera. Adevărul lui Dumnezeu. Dumnezeul care este adevărul.

Onest faţă de Dumnezeu

Dumnezeu se bucură când adevărul domneşte în fiinţa noastră interioară (Psalmul 51:6). Şi Isus a spus, „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6). Isus – nu psihicul nostru dezorientat şi bolnav, nu dorinţele, nu trupurile, nu trecutul – Isus este Cel care determină cine suntem noi şi cum ar trebui să trăim. El este Adevărul şi Calea. Nu putem fi oneşti cu noi înşine până când noi nu ne tragem identitatea, scopul şi destinul de la Tatăl prin Isus.

A fi onest faţă de Dumnezeu înseamnă să admiţi în mod deschis cine eşti şi că nu mai trăieşti motivat de frica de oameni. Dar este mai mult decât atât. Înseamnă să te pocăieşti de mândria care a alimentat căile noastre înşelătoare de trăire, indiferent care sunt acelea. Şi este o renunţare înaintea îndurătorului nostru Rege Isus a convingerilor vechi, păcătoase şi înşelătoare cu privire la ce înseamnă să ai semnificaţie, valoare şi ce este suficient pentru tine. Şi mai este primirea adevărului Său, indiferent cât de dificil şi dureros ar părea prima dată.

Dumnezeu caută, în această dedicare adevărată şi onestă, să-ţi ofere cea mai mare bucurie posibilă: El însuşi. El vrea să alinieze fiinţa noastră interioară şi fiinţa noastră exterioară cu fiinţa Sa. Iar această aliniere se va întâmpla numai dacă renunţăm la mândria noastră nebună şi ne smerim sub mâna Sa cea tare (1 Petru 5:6), pentru că El ştie cum şi când să ne înalţe în moduri care vor uimi mintea noastră şi ne vor creşte bucuria – în El.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/be-true-to-yourself

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *