Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Invită pe cineva duminică la prânz

Ce s-ar întâmpla în biserica ta dacă noii vizitatori ar primi mai multe invitaţii la masă după program?

Chiar după ce m-am căsătorit, îmi aduc aminte de o anumită remarcă a păstorului nostru într-o predică, „Pregăteşte o oală de supă înainte de biserică şi apoi invită la tine pe cineva pe care nu l-ai mai întâlnit până atunci.” Niciodată nu-mi trecuse aşa ceva prin minte. În multe feluri, ospitalitatea pare foarte confortabilă când inviţi prieteni la mese bine pregătite. Dar să inviţi nişte străini?

În toţii ani de slujire, ascultarea de sfatul păstorului s-a dovedit a fi unul din lucrurile mele favorite ce au loc duminică.

Inima singure, case deschise

Îmi place aşa de mult să văd reacţia unei persoane atunci când sunt invitate dintr-odată la o masă. Mulţi sunt încântaţi, chiar dacă pot sau nu veni. Câteodată mă întreb cât timp a trecut de când aceea persoană nu a fost niciodată chemată la masa cuiva? Răspunsul dornic pe care-l primim, chiar la invitaţii de ultim moment, îmi arată că oamenii sunt flămânzi după părtăşie aşa cum sunt după nişte paste bune.

Într-o vreme în care toţi ne planificăm agendele până la cele mai mici detalii, ospitalitatea poate fi o artă uitată. Nu este întotdeauna uşor pentru familia noastră să elibereze o după-masă de duminică pentru a invita pe cineva la masă. Dar când o facem, întotdeauna se merită.

Surprins de ospitalitate

Îmi aduc aminte când eu eram cea chemată. Fiind la facultate, mi-am petrecut un semestru studiind în Spania. Am trăit cu o văduvă în vârstă şi cu încă câţiva studenţi locali ce mergeau la facultatea din oraş. Într-o cultură nouă, am avut dificultăţi în a comunica cu ceilalţi (din cauza limbii) şi simţeam cum singurătatea mă cuprinde oriunde mergeam.

Dar într-o zi i-am întâlni pe Joy şi David. Ei erau misionari care trăiau în oraşul meu împreună cu cei patru copii. În fiecare duminică găzduiau o masă americană în casa lor şi un studiu biblic. M-au invitat şi pe mine să particip. Îmi aduc aminte cât de mângâiată am fost de ospitalitatea lor caldă. Cina îmi aducea aminte de casa mea.

Copii lor au devenit prietenii mei şi în fiecare săptămână abia aşteptam duminica ca să mănânc cu ei. Singurătatea pe care am resimţit-o pentru că eram o străină într-o ţară străină începea să dispară pe măsură ce mă simţeam binevenită prin mâncare şi discuţii. În curând am adus şi prieteni noi de la facultatea unde mergeam.

Masa din bucătărie are o metodă a ei da coborî barierele dintre oameni. Pe măsură ce ne sorbeam cafeaua şi mâncam plăcinta, împărtăşeam poveşti cu privire la ce ne-a făcut să plecăm din oraşul nostru, cum ne-am întâlnit partenerii de viaţă, de ce studiam la facultate, cum am ajuns să credem în Cristos. O discuţie ducea la alta şi la finalul amiezii aveam prieteni noi.

Mai mult decât o masă

Duminica aceasta, când îţi vei saluta prietenii la biserică, priveşte în jur. Sunt oameni care stau singuri? Feţe noi care au nevoie de un zâmbet cald şi o prezentare? Sunt oameni pe care i-ai putea binecuvânta printr-o invitaţia la prânz?

Iată trei motive pentru care să ieşi din zona ta de confort şi să-i chemi la prânz.

  1. Demonstrezi dragostea lui Cristos.

Vorbind cu un străin şi oferindu-i o masă, arăţi dragostea şi bunătatea Salvatorului nostru. Nu cunoaştem obstacolele pe care o persoană le-a trecut ca să stea pe bancă cu noi tocmai, şi astfel, bunătatea noastră poate îndrepta atenţia înspre Salvatorul nostru. O invitaţie la masă împreună cu un zâmbet poate fi exact lucrul de care cineva are nevoie pentru a îndrăzni să vină şi duminica viitoare.

  1. Tu devii mai puţin focalizat pe tine.

Generozitatea timpului şi a resurselor tale ia focalizarea de pe tine şi o pune pe alţii. În loc să fii consumat de programul familiei tale, cheltuind bani pe cei dragi, punem deoparte agenda noastră şi ne concentrăm pe ce ar prefera alţii (Filipeni 2:3-4).

În jurul sărbătorilor sunt o grămadă de motive ca să simţim că nu avem timp de ospitalitate, dar bucuria pe care o primim când ne deschidem uşa ne răsplăteşte de o sută de ori.

  1. Copii tăi pot sluji împreună cu tine.

Ospitalitatea de duminică din casa noastră este o treabă ce implică toată familia. Toţi copii au ceva de făcut în pregătirea mesei.

Duminica trecută, soţul meu a avut o întâlnire mai lungă după program, ceea ce a însemnat că a trebuit să mă bazez doar pe ajutorul copiilor noştri. Fiul meu a măturat frunzele de pe trepte, băieţelul meu de 4 ani a strâns jucăriile împrăştiate peste tot în sufragerie, fiica mea de 9 ani a aranjat masa şi fiica mea de 14 ani m-a ajutat în bucătărie, curăţând cartofii şi tăind legumele. „Îmi place aşa de mult când avem musafiri,” mi-a spus ea în timp ce tăia şi mărunţea.

De-a lungul anilor, ea a ascultat poveştile misionarilor, a învăţat despre diferite cariere când oamenii vorbeau despre serviciul lor, s-a jucat cu copilaşii şi şi-a făcut prieteni noi. Sper că bucuria pe care ea a experimentat-o în casa noastră o va însoţi când va pleca din cuibul nostru şi îşi va întemeia propria ei familie.

Putere într-un bol de supă

Îmi place ideea că vizitatorii, atât credincioşi cât şi necredincioşi, care vin în bisericile noastre primesc mai multe invitaţii la masă după program. Într-o lume unde atât de mulţi oameni se simt pierduţi şi singur, biserica ar trebui să fie locul mângâierii şi grijii. Inimile pot fi înmuiate şi scuturile pot fi coborâte în jurul unui bol de supă şi a unei discuţii. Şi s-ar putea să-i vedem din nou la biserică săptămâna următoare.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/invite-someone-to-sunday-lunch

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *