Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Cum devine evanghelizarea simplă pentru oricine

“Eu nu pot să fac ceea ce faci tu,” îmi spune fratele meu creştin, făcând câţiva paşi înapoi după o sesiune pregătitoare de evanghelizare. „Eu nu le am cu vorbitul.”

Întotdeauna mi se pare o mărturisire ciudată. De obicei vine după cinci minute de conversaţie extraordinară. Am discutat despre scorurile din sport, vreme, copii şi filme. Nu au fost pauze jenante, nici o încurcare a limbii, nimic care să-mi sugereze că persoana aceea are probleme cu înţelegerea sau comunicarea limbii pe care o vorbeşte. Dar, aparent, nu le are cu vorbitul.

Nu are această problemă când vorbim despre echipa sa favorită sau show-ul său favorit de televiziune. Dar problema apare atunci când subiectul discuţiei este credinţa. În rest, se pare că le are chiar bine cu vorbitul. Majoritatea oamenilor se descurcă cu vorbitul. Civilizaţia s-a clădit pe aşa ceva. Deci, care este problema?

Problema este frica. Nu ne este destul de frică.

Ceea ce-ţi capturează inima îţi mişcă limba

În, probabil, cel mai clar verset din Biblie despre evanghelizarea personală, Petru ne spune să fim „gata.” Nu trebuie să fim pregătiţi, la fel ca cercetaşii, ca să mânuim bine un cuţit elveţian. Trebuie să avem pregătite cuvintele, „apărarea” – adică să avem răspunsuri (1 Petru 3:15).

Dar ce formă trebuie să aibă această pregătire? Petru nu are în minte o sală de clasă. Nu ne recomandă neapărat ca să învăţăm pe de rost o listă de dovezi filozofice a existenţei lui Dumnezeu. Iată pregătirea cea mai bună pentru evanghelism: „Sfinţiţi în inimile voastre pe Cristos ca Domn” (1 Petru 3:15). Aşa cum spune o vorbă veche: „ceea ce-ţi capturează inima îţi mişcă limba.” Sau în cuvintele Domnului Isus, „căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12:34). Noi vorbim lucrurile de care suntem plini. Aceasta este o realitate netăgăduită a psihologiei umane. Noi întotdeauna evanghelizăm. Întotdeauna vorbim despre ceea ce este „sfânt” pentru noi. Ceea ce este sacru, pus de-o parte, consacrat, de primă importanţă, va curge din inima noastră în conversaţiile noastre. De aceea Petru ne sfătuieşte să ne umplem inima cu „Cristos Domnul.”

O frică eliberatoare

Acesta este răspunsul la frica pe care o avem în mod natural atunci când trăim şi vorbim în mod clar despre Cristos (1 Petru 3:12-13). Frica care ne domină şi ne îndepărtează de Cristos este „frica de oameni.” Când suntem în prezenţa lor imediat luăm pulsul. Înaintea de a ne gândi în mod conştient, deja ne-am calculat cuvintele care ne vor obţine acceptarea şi nu vor provoca opoziţie. Nu avem nevoie ca lumea să ne cenzureze; propriile noastre frici vor face o treabă mult mai bună decât cel mai totalitar regim.

Întotdeauna încerc să discern care cuvinte vor fi cele mai bine primite de partenerul meu de discuţie. Dar Petru îmi spune să-mi focalizez discernământul pe altceva. Nu trebuie să-mi aleg cuvintele în funcţie de cum vor fi ele primite (nimeni nu poate controla reacţia la cuvintele sale). Discernământul meu ar trebui să se centreze pe originea cuvintelor mai mult decât pe destinaţia lor. Cuvintele pe care le folosesc vin dintr-o inimă care-L onorează pe Cristos, Domnul ca fiind sfânt?

Spunând lucrul acesta, Petru de fapt citează din Isaia:

„Nu vă temeţi de ce se teme el, nici nu vă speriaţi! Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.” (Isaia 8:12-13)

„Frica de Domnul” nu are în vedere fuga ruşinoasă din faţa Lui. De fapt vorbeşte de a fi atras de El ca de un magnet, de a-L avea şi a fi uimit de maiestatea Sa copleşitoare. Isaia ne va spune în continuare despre Mesia a cărui plăcere va fi „frica de Domnul” (Isaia 11:3). Iată o teamă plăcută. Înseamnă a fii copleşit de strălucirea gloriei lui Dumnezeu.

O astfel de frică este o frică eliberatoare. Înseamnă că, atunci când vine vorba de evanghelizare, noi ne luptăm împotriva fricii cu o astfel de frică. Fricile vor veni. Au venit la Pavel şi sigur vor veni la noi (Efeseni 6:19-20). Dar când începem discuţia, nu trebuie să fim copleşiţi de dorinţa de a fi plăcuţi. În schimb, ar trebui să fim copleşiţi de măreţia dincolo de orice pricepere a lui Cristos.

Evanghelişti naturali

Poate că în timp ce citeşti, te gândeşti, „Lucrurile acestea sună aşa de spirituale, elevate, de neatins.” Dar chiar nu sunt. Pur şi simplu aşa funcţionează omul.

Gândeşte-te la un fan sportiv, îmbrăcat în echipamentul echipei sale favorite, mergând înspre stadion. Zâmbeşte de la o ureche la alta şi spune tuturor din jurul lui despre calităţile extraordinare ale echipei sale. Cum face acest lucru? În inima sa a onorat echipa ca fiind sfântă.

Gândeşte-te la colegul tău care susţine cu tărie o părere deloc populară. Spune că un film celebru este groaznic. Că o firmă celebră nu este de calitate. Că o trupă de muzică populară nu ştie muzică. Ei şi-au pus de-o parte convingerea aceasta în inima lor iar ea se revarsă în cuvinte.

În aceste exemple de zi cu zi, oamenii au reuşit să-şi învingă frica de nepopularitate. În schimb, ei s-au concentrat pe o pasiune mai mare şi pasiunea pur şi simplu se revarsă. Acesta este răspunsul pentru creştinii înfricoşaţi de evanghelizare.

Lasă pasiunea să se reverse

Am un prieten care spune celor cu care se întâlneşte pentru prima dată, „Eu sunt un fan uriaş al lui Isus. Uriaş! Tu cine eşti?” Nu spun că ar trebui să-l imiţi. Dar te încurajez să găseşti exprimări a dedicării inimii tale faţă de Cristos. Personal, eu spun des, „Acest lucru îmi place cu privire la Isus…” Nu termin aici propoziţia pentru că nu este vorba despre a învăţa pe de rost nişte replici. Este vorba despre o pasiune care se revarsă.

Dacă nu-ţi vin cuvintele – toţi ne confruntăm cu această problemă – răspunsul nu este să înveţi un nou set de argumente sau tehnici. În schimb, hai să ne întoarcem la sursă: gloria lui Cristos, o comoară mai măreaţă decât toate echipele de sport, toate bârfele despre vedete, toate supărările venite din partea animalului de companie, toate hobby-urile care ne umplu discuţiile.

Pe cât suntem mai capturaţi de gloria Sa, în aceeaşi măsură vom şi vorbi. Nu fluent. Nu impresionant. Dar autentic, din inimă – şi pasiunea noastră va comunica mai mult decât ar putea elocvenţa noastră. „Aşadar, cunoscând frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe oameni” (2 Corinteni 5:11, NTR).

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/evangelism-made-simple

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *