Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Dumnezeu este mai preţios în vale

David umbla prin pustia aridă a Iudeii atunci când a scris,

Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, dar, toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. (Psalmul 63:3-4)

Călătoria lui David prin pustie nu a fost o experienţă venită din dorinţa de a fi singur. El nu era într-o vacanţă spirituală în pustiu pentru a scăpa de aglomeraţia vieţii şi a se reconecta cu Dumnezeu. David fugea de oamenii care vroiau să-l omoare (Psalmul 63:9). Încă odată, între el şi moarte nu era decât un pas (1 Samuel 20:3) şi îi simţea respiraţia rece pe ceafă.

Deci, a-i spune lui Dumnezeu că bunătatea Sa este „mai mult decât viaţa” nu era pentru David o metaforă exagerată, romantică sau poetică. Era strigătul inimii sale în timp ce înfrunta realitatea dură a morţii. Faptul că nu mai avea parte de o siguranţă aparentă a accentuat simţul lui David faţă de dulceaţa a ceea ce Dumnezeu a promis că va fi pentru el. Aşadar, avem un alt exemplu al celui mai plăcut psalmist al lui Israel (2 Samuel 23:1) scriind unul din cele mai plăcuţi psalmi într-una din cele mai amare experienţe.

Darurile mai măreţe ale lui Dumnezeu

Acesta este un tipar experiențial consecvent în viaţa sfinţilor de-a lungul Bibliei şi a istoriei bisericii. Oamenii lui Dumnezeu experimentează preţiozitatea lui Dumnezeu mai des în vremuri de lipsă, în necazuri sau nevoi, decât în vremuri de prosperitate. De aceea creştinii se roagă lucruri ciudate ca acestea:

Ajută-mă să învăţ prin paradox,

Că drumul în jos este drumul în sus,

Că a fi la pământ înseamnă a fi ridicat,

Că inima zdrobită este inima vindecată,

Că un duh zdrobit este un duh plin de bucurie,

Că un suflet pocăit este un suflet victorios,

Că a nu avea nimic înseamnă a avea totul,

Că a purta crucea înseamnă a avea coroana,

Că a da înseamnă a primi,

Că valea este locul în care vezi priveliştea. („The Valley of Vision”)

Valea este locul în care vezi priveliştea? Dulceaţa lui Dumnezeu o experimentezi în lipsă? La prima vedere aceasta poate părea contrar simţului realităţii. Nu ne-a spus Isus că Tatălui îi place să dea daruri bune copiilor Săi (Luca 11:9-13)? Da. Oare prosperitatea nu ar comunica mai eficient bunătatea lui Dumnezeu faţă de noi decât lipsa? În cele din urmă, da. De fapt, nu este starea de lipsă datorată neacordării darurilor bune în timp ce prosperitatea înseamnă a primi daruri bune? Nu, nu dacă lipsa este un instrument pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru a ne da darurile cele mai bune ale celei mai bune prosperităţi – ceea ce şi face.

Puterea de îmbogăţire a lipsei

Un loc (din multele) în care logica divină poate fi văzută este în ceva ce apostolul Pavel a scris la un mileniu după David:

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. (2 Corinteni 4:16-18)

Cu alte cuvinte, lipsurile temporare fizice pe care Pavel şi colegii lui de lucru le-au experimentat îndreptau atenţia înspre prosperitatea spirituală veşnică a lui Pavel şi a colegilor lui de lucru şi a ascultătorilor/cititorilor săi. Lipsurile lor i-au ajutat să privească dincolo de lucrurile vizibile vremelnice la lucrurile nevăzute veşnice, infinit de bogate, promise pentru ei, iar astfel omul dinăuntru se înnoieşte într-o speranţă de neclintit care niciodată nu va dezamăgi, indiferent ce s-ar întâmpla pe pământ.

Dar lipsurile lor pământeşti au fost mai mult decât indicatoare înspre o prosperitate viitoare. Ele pregăteau puţin din aceea prosperitate viitoare. La asta se referă Pavel în versetul 17, când a spus că lucrurile care se văd şi necazurile de-o clipă – a fi în grea cumpănă, persecutat, trântiţi jos (2 Corinteni 4:8-9) – ne pregătesc pentru o greutate veşnică de slavă nevăzută. Cuvântul grecesc folosit de Pavel (katergazetai), tradus cu „lucrează”, are semnificaţia de a produce, a pregăti. Pavel ştia că Isus a învăţat în mod clar faptul că lipsurile îndurate de urmaşii Lui, de dragul Său şi în credinţă, vor fi răsplătite în mod abundent de Tatăl Său (Marcu 10:28-30). El ştia că suferinţa noastră credincioasă va fi răsplătită. Dar Pavel ştia că una din cele mai mari răsplătiri care întrece oricare alta este însuşi Cristos pentru totdeauna (Filipeni 3:8-11), iar suferinţele noastre în credincioşie vor fi răsplătite cu aceea Răsplată.

O prosperitate care este mai mult decât viaţa

Aceasta este răsplata pe care David şi-a dorit-o cel mai mult (Psalmul 23:6; 27:4). De aceea a putut spune în aceea pustie uscată şi obositoare, având moartea pe urmele lui, că bunătatea lui Dumnezeu este mai mult decât viaţa pentru el. David nu şi-a iubit prosperitatea umană mai mult decât l-a iubit pe Dumnezeu, sau mai mult decât scopurile lui Dumnezeu, sau mai mult decât promisiunile lui Dumnezeu.

David a învăţat care este cea mai măreaţă prosperitate, unde se găseşte cea mai valoroasă comoară, prin multele sale călătorii în pustie, prin multele momente de disperare şi prin multele sale persecuţii. Lipsurile lui David, mult mai multe decât prosperitatea sa pământească, l-au pregătit pentru o greutate veşnică de slavă. Şi datorită lor, el ne-a îndreptat pe noi înspre adevărata prosperitate timp de trei mii de ani.

Adevărata Evanghelie biblică, creştină este o Evanghelie a prosperităţii. Are de-a face cu descoperirea unei comori supreme în valoare încât cel ce-o găseşte pur şi simplu nu se mulţumeşte cu o prosperitate formată din noroiul acestei lumi. Este o comoară care este mai mult decât viaţa şi nimic nu demonstrează mai mult valoarea unei comori decât ceea ce suntem gata să suferim şi să pierdem ca s-o avem (Matei 13:44; Filipeni 3:7-8). Iar această comoară este descoperită şi experimentată mult mai mult pe ţarina lipsurilor pământeşti decât pe ţarina prosperităţii pământeşti.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/god-is-more-precious-in-the-valley

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *