Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Dacă Dumnezeu nu te vindecă

Săptămâni de chimioterapie au erodat straturile de piele ale gurii ei, i-a distrus sistemul imunitar şi a culminat într-o operaţie de câteva ore pentru a scoate o tumoare de mărimea unui grepfrut.

În tot acest timp, prietenii şi cei dragi au ridicat o singură rugăciune venită din inimă: Doamne, vindec-o. Ea s-a înfăşurat în cuvintele lor ca într-o armură. Mai apoi, ea a arătat înspre o linie din raportul patologic care descria celulele moarte din centrul tumorii, şi L-a lăudat pe Dumnezeu pentru mila Sa. Ea spunea că procesul de chimioterapie a omorât tumoarea înainte ca medicul să pună bisturiul pe piele, iar vindecarea pentru care se ruga era posibilă.

Dar acele celule moarte nu promiteau vindecarea. Mai degrabă, ele indicau un cancer atât de agresiv încât vasele de sânge nu puteau să-l străpungă în centru. Tumoarea creştea atât de repede încât nu putea să-şi susţină propriul nucleu. Câteva luni mai târziu, cancerul nu doar că s-a întors, dar s-a răspândit cuprinzându-i plămânii şi apăsându-i creierul.

Dezechilibrat de durere

În timp ce echilibrul delicat al sistemului ei s-a deteriorat şi s-a prăbuşit, rugăciunile pentru vindecare au devenit tot mai înflăcărate, din partea bisericii ei cât şi de pe buzele ei. Doctorul i-a recomandat să se întoarcă acasă, dar ea s-a legat de convingerea că Dumnezeu trebuie să-i îndepărteze boala şi a insistat în schimb pentru o ultimă tură de chimioterapie. Cu toate acestea, cancerul îşi continua marşul funerar. Fluidele i-au balonat membrele trupului şi i-au umplut plămânii. Într-o noapte cumplită, cu toate alarmele de la Urgenţă anunţându-i elegia, inima ei a fost răvăşită şi s-a îndreptat spre oprire.

Cu totul nepregătiţi ca s-o piardă, familia ei a fost dezechilibrată de durere. Agonizau gândindu-se cum vor rezista fără ea şi se frământau pentru a împăca această stingere a unei vieţi dragi şi credincioase cu cererea lor continuă înaintea lui Dumnezeu pentru a o vindeca. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva? plângeau ei. A luat aminte Dumnezeu la rugăciunile lor? Le-a ascultat? Nu s-au rugat suficient? A fost credinţa lor prea slabă? Cum a putut Dumnezeu s-o ignore, când ea a fost aşa de credincioasă?

Dumnezeu a creat cerul şi pământul, a chemat planetele în mişcare şi a pus laolaltă structura citoplasmei noastre. Cu siguranţă, El poate să stârpească cancerul nostru, să repare oasele noastre sau să restaureze circulaţia sângelui.

O ţepuşă pentru acum

Dumnezeu poate şi El chiar vindecă. În slujirea mea medicală, El a folosit recuperarea neaşteptată a unui pacient ca să mă atragă la El. De-a lungul slujirii Domnului Isus, El a făcut vindecări miraculoase care L-au glorificat pe Dumnezeu şi au întărit credinţa (Matei 4:23; Luca 4:40). Biblia ne încurajează să ne rugăm cu sinceritate (Luca 18:1-8; Filipeni 4:4-6). Dacă Duhul ne mişcă ca să ne rugăm pentru vindecare, fie pentru noi sau pentru vecinii noştri, ar trebui s-o facem cu râvnă.

Totuşi în timp ce ne rugăm, trebuie să facem o distincţie importantă: deşi Dumnezeu poate să ne vindece, nu trebuie niciodată să presupunem că trebuie să ne vindece.

Moartea este consecinţa căderii (Romani 6:23). Ne cuprinde pe toţi şi de cele mai multe ori foloseşte boala ca instrument de lucru. Când Cristos se va reîntoarce, nici o boală nu va mai păta creaţia lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:4), dar acum, aşteptăm şi suspinăm în timp ce trupurile noastre se ofilesc. Poate credem că vindecarea este cel mai bun lucru ce ni se poate întâmpla, dar înţelepciunea lui Dumnezeu întrece chiar şi cele mai impresionante vârfuri ale înţelegerii noastre (Isaia 55:8). Nu putem forţa voia Sa doar pentru a semăna cu a noastră.

Timpul şi Biblia ne arată momente în care Dumnezeu nu a eradicat imediat suferinţa ci mai degrabă lucrează cu ea pentru un bine mai mare (Geneza 50:20; Ioan 11:3-4; Romani 5:3-5). „Mi-a fost pusă o ţepuşă în carne” scria apostolul Pavel cu privire la problemele sale fizice. „De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: ‚Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită’” (2 Corinteni 12:7-9). Dumnezeu a răspuns la rugăciunea lui Pavel de vindecare, nu vindecându-l ci mai degrabă lucrând prin suferinţa lui Pavel pentru a-l atrage mai aproape de gloria Sa. În cel mai excelent exemplu, prin suferinţa şi moartea Sa, Cristos ne-a răscumpărat de păcatele noastre şi a turnat harul Său peste noi (Romani 3:23-25; Efeseni 1:7).

O bătaie de inimă înspre Cer

Când ignorăm lucrarea lui Dumnezeu în suferinţă şi ne alipim cu tot ce suntem doar de speranţa unei vindecări, renunţăm la oportunităţile de părtăşie şi pregătire spirituală pentru sfârşitul vieţii. Cercetările ne avertizează că noi, cei din comunităţile religioase, suntem mai predispuşi înspre măsuri agresive la sfârşitul vieţii şi este mai probabil să murim la Urgenţe.

Dacă ne fixăm ochii doar pe vindecare şi nu pe caracterul nostru muritor, am putea să urmărim tratamente care nu doar că nu ne vor putea salva, dar care ne vor răpi capacitatea de a gândi, comunica şi a ne ruga în ultimele noastre zile. Uităm că dacă vindecarea noastră nu este în voia lui Dumnezeu, vom avea nevoie de întărire, pace şi discernământ pentru a rezista. Iar dacă vindecarea nu vine, o focalizare numai pe vindecare ne face pe noi şi pe cei dragi să naufragiem pe malurile îndoielilor cu privire la validitatea credinţei noastre.

Evanghelia oferă o speranţă care întrece repararea trupurilor noastre. De această parte a crucii, chiar dacă viziunea noastră se întunecă şi lumea se închide, nu trebuie să ne temem de moarte. Cristos a biruit-o şi prin învierea Sa, moartea şi-a pierdut boldul (1 Corinteni 15:55-57). Moartea nu este decât o respiraţie de moment, o tranziţie, o bătaie de inimă înainte de reîntâlnirea cu Domnul nostru cel Viu (2 Corinteni 4:17-18). În umbra crucii, moartea nu este sfârşitul. Prin jertfa lui Cristos pentru noi, prin harul bogat şi suficient al lui Dumnezeu, noi avem vindecarea spirituală care să ne susţină de-a lungul veşniciei, chiar dacă trupurile noastre se desfac şi se rup.

Roagă-te pentru mai mult

Când apare boala care ne ameninţă viaţă, roagă-te din toată inima pentru vindecare dacă Duhul te îndeamnă. Dar de asemenea roagă-te, dacă vindecarea nu este conform voii lui Dumnezeu, ca El să te echipeze pe tine şi pe cei dragi ai tăi cu putere, claritate şi discernământ. Roagă-te ca El să-ţi dea toată pacea pentru a rezista – prin durere, prin infirmitate, cu ochi care privesc cerul chiar dacă frica ne duce pe genunchi. Roagă-te ca pe măsură ce umbra se apropie şi lumina din noi se stinge, Lumina lumii să lumineze mintea şi inima ta, atrăgându-te la El în ultimele momente de pe acest pământ. Roagă-te să ştii în inima ta că sfârşitul pe acest pământ nu este nicidecum sfârşitul.

Oricât de întunecos pare întunericul este trecător şi efemer, o simplă respiraţie înainte ca viaţa veşnică să vină.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/if-god-doesnt-heal-you

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *