Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Te ascunzi de vocea lui Dumnezeu?

Adam şi Eva s-au bucurat de părtăşie perfectă cu Dumnezeu în grădină. Auzeau vocea lui Dumnezeu şi vorbeau cu Dumnezeu în mod direct. Nu existau distrageri păcătoase care să-i împiedice să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Vieţile lor se învârteau în jurul Cuvântului lui Dumnezeu.

Dar şarpele a şoptit la umărul Evei şi a strecurat prima minciună care încă îşi găseşte ecoul în zidurile inimii noastre: „Chiar a spus Dumnezeu?” A fost o sămânţă a înşelăciunii şi a fost adânc semănată în fiecare dintre noi.

Experienţa neîmpiedicată a vocii lui Dumnezeu care a caracterizat grădina s-a stricat într-un moment. Adam şi Eva au căutat în afara Cuvântului lui Dumnezeu adevărul. Ei au luat în serios întrebarea: „Chiar a spus Dumnezeu?”

Aceea şoaptă a înşelăciunii s-a rostogolit într-o inversare directă a imaginii originale: ascultarea iubitoare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu a devenit o frică exprimată la auzul vocii Sale. Acum, când Dumnezeu a vorbit, Adam şi Eva s-au cutremurat. S-au ascuns într-o nou aflată ruşine.

Ascunzându-se de Cuvântul lui Dumnezeu

Pacea dintre Dumnezeu şi om a fost zguduită în grădină. Acum îl vedem pe Dumnezeu şi Cuvântul Său prin lentile stricate. Avem şi noi aceeaşi stare ca a părinţilor noştri antici atunci când auzim vocea Sa. Când vine vorba de a ne întâlni cu Dumnezeu prin mijloacele harului, vina noastră abundă. Avem acelaşi răspuns din grădină faţa de Scriptură: ne înşelăm pe noi înşine şi asociem Cuvântul lui Dumnezeu doar cu condamnarea.

După ce păcatul a intrat în lume, reacţia lui Adam şi Eva la auzirea vocii lui Dumnezeu în grădină a fost să se ascundă. Frumuseţea cuvintelor – şi gloria auzirii vocii lui Dumnezeu – a fost distorsionată şi stricată. Nouă ne este frică de Biblie din cauza păcatului. Trăim cu vinovăţie şi ruşine eşecurile noastre şi singura voce care poate aduce pace în condamnarea noastră rămâne nedeschisă şi neauzită. Noi fugim de Bibliile noastre.

Ne este frică de verdictul Judecătorului, de aceea nu auzim cântarea de bucurie a Tatălui. Ne temem de tăietura sabiei, de aceea nu cunoaştem transformarea păcatului mortificat. Ne încredem în autonomia noastră pentru a înţelege ce ne spune Dumnezeu cu adevărat despre noi, de aceea nu ne delectă în Cuvântul Său zi şi noapte.

Urmărindu-ne propriile noastre inimi, suntem din nou înşelaţi. Când credem ceea ce inimile noastre ne spun despre cine este Dumnezeu şi ce credem că ne-a spus, oferim domnia şoaptei diavolului. Rezultatul este neîncrederea. Şi atunci ne ascundem.

Evanghelia ne cheamă afară

Vestea bună a Domnului Isus este în cele din urmă vestea despre o împărăţie întoarsă pe dos. Primii vor fi ultimii. Cei slabi fac de ruşine pe cei puternici. Pierde-ţi viaţa pentru a o găsi. Isus Cristos a lăsat gloriile cerului ca să moară pe cruce, cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. Duşmanii sunt acum invitaţii.

În afara lui Cristos, noi fugim de vocea lui Dumnezeu, ascunzându-ne în tufişuri. Fără de Cristos noi nu găsim nici o plăcere în vocea lui Dumnezeu care ne cheamă. Dar Evanghelia schimbă dragostea noastră. Când suntem născuţi din nou începem să experimentăm noi afecţiuni. Începem să semănăm cu Tatăl. Începem să ne delectăm în ceea ce odată ne speria.

Evanghelia schimbă frica ce duce la înşelăciune în delectare. Duhul începe să restaureze imaginea din grădină. Acum, când îl auzim pe Dumnezeu vorbind, capul nostru iese din tufiş. Cuvintele Sale ne atrag la El. Însuşi mesajul Bibliei este faptul că Tatăl ne atrage afară din frunzele înşelăciunii cu care ne acopeream în ne îmbracă în Mielul fără pată. Începem să vedem Cuvântul lui Dumnezeu, nu ca o voce cutremurătoare a judecăţii, ci ca o invitaţie plăcută de a veni şi a umbla cu El.

Delectarea în Dumnezeu prin Cuvântul Său

Există două pasaje în Scriptură care sunt foarte asemănătoare: Psalmul 1 şi Ieremia 17.

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei nu se teme şi nu încetează să aducă rod. (Ieremia 17:7-8)

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi,
nu se opreşte pe calea celor păcătoşi
şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă,
care îşi dă rodul la vremea lui
şi ale cărui frunze nu se veştejesc:
tot ce începe, duce la bun sfârşit. (Psalmul 1:1-3)

Pomi sădiţi lângă apă, care îşi dau rodul, netemători de schimbarea anotimpurilor. Asemănarea imaginilor este de necontestat. Dar ai prins diferenţele?

Profetul promite binecuvântările celui ce se încrede în Domnul; psalmistul le promite celui care îşi găseşte plăcerea în Legea Lui.

Iată care este ideea. Profetul şi psalmistul folosesc pe Dumnezeu şi Legea Lui în mod interschimbabil. Inspirat de Duhul Sfânt, ei înţeleg că Cuvântul Lui este cel mai clar şi direct mijloc prin care se descoperă pe Sine. Nu există a-L iubi şi a te încrede în Dumnezeu fără a-L cunoaşte, şi nu există a-L cunoaşte fără să auzi vocea Sa.

Umblă cu Dumnezeu în grădina Cuvântului Său

John Calvin spunea, „Când Biblia vorbeşte, Dumnezeu vorbeşte.” Când citim Scriptura şi întâlnim frumuseţe, putere şi credincioşie, noi chiar experimentăm frumuseţea, puterea şi credincioşia Autorului ei. Suntem faţă în faţă cu Dumnezeu în Scriptură.

Adam şi Eva au umblat cu Dumnezeu în grădină; noi umblă cu El în paginile Scripturii. Şi prin Isus acum avem pace cu Dumnezeu. De aceea, avem pace şi cu Cuvântul Său. Nu trebuie să ne înşelăm, privind Scriptura ca o voce a condamnării. Este o voce iubitoare de la Tatăl în care să ne delectăm.

Gândindu-te la întâlnirea cu Dumnezeu prin Scriptură, nu crede minciuna din grădină. Nu căuta în afara Cuvântului lui Dumnezeu, întrebându-te ce a spus cu adevărat. Nu te înşela crezând că a te încrede şi a te delecta în Dumnezeu este cumva deconectat de ascultarea faţă de Cuvântul Său.

Răspunde în lumina Evangheliei: încrezându-te, iubind şi delectându-te în Dumnezeu prin delectarea zilnică în Cuvântul Său.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/are-you-hiding-from-gods-voice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *