Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Doamne, eliberează-mă de frică

Marţi seara, Petru i-a spus Celui ce ştia că este „Cristos, Fiul Dumnezeului celui Viu” (Matei 16:16), „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” (Matei 26:35). Apoi, în scurtele ore de vineri dimineaţa, Petru a spus câtorva slujitoare că nu îl ştie deloc, „Nu cunosc pe Omul acesta” (Matei 26:69-72).

Ce s-a putut întâmpla cu Petru de l-a împins să facă exact ceea ce s-a jurat că nu va face? Frica, asta s-a întâmpla cu Petru.

Apoi, după câteva săptămâni, Petru se găseşte în faţa Sanhedrinului – acelaşi Sanhedrin care l-a înspăimântat în noaptea procesului lui Isus – şi în schimbul lepădării, din gura lui au ieşit aceste cuvinte: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am* văzut şi am auzit.” (Fapte 4:19-20).

Ce s-a putut întâmpla cu Petru încât dintr-o dată a devenit atât de curajos? Credinţa, asta s-a întâmplat cu Petru.

La fel ca Petru, nu putem face faţă fricii care ne paralizează şi care ne prind atunci când stăm în faţa pericolului potenţial sau real, dacă privim lucrurile doar cu ochii pământeşti. De fapt, vom fi uşor intimidaţi de tot felul de lucruri. Dar dacă prin puterea Duhului Sfânt, privim cu ochii credinţei, vom vedea lucrurile aşa cum sunt şi temerile noastre se vor topi.

Puterea, care l-a eliberat pe Petru de frică şi i-a alimentat curajul, este disponibilă pentru fiecare creştin. O putem cere şi o putem primi.

O milă defectă

La fel ca orice lucru făcut de Dumnezeu, frica este foarte bună atunci când funcţionează conform scopului intenţionat. Frica este proiectată pentru a ne ţine departe de lucrurile periculoase. Când frica ne ajută să evităm lucruri care sunt cu adevărat periculoase, experimentăm cât de plin de milă este acest dar. Dumnezeu a creat frica pentru a ne ţine liberi. El a intenţionat-o pentru a ne proteja de orice formă de pericol real pentru ca să putem rămâne cât putem de liberi pentru a trăi în bucuria pe care El a dorit-o.

Dar după cădere, la fel ca orice lucru pe care Dumnezeu l-a făcut pentru noi, frica a fost deformată de păcat şi de stricăciunea trupurilor şi minţii noastre decăzute. Aşadar, de multe ori nu funcţionează în modul în care Dumnezeu a proiectat-o. Din cauza mândriei noastre fireşti şi a necredinţei în ceea ce Dumnezeu ne-a promis, ne temem de lucruri care nu sunt deloc periculoase. Simţim prea mult frică de lucruri care sunt relativ mici ameninţări şi prea mici pentru a ne teme în loc să ne temem de lucrurile care ne produc mult prejudiciu (Luca 12:4-5). Fricile noastre sunt dereglate şi disproporţionate.

Frica dereglată este ceea ce a experimentat Petru în timpul procesului lui Isus. Fiul Dumnezeului celui Viu a cărui putere a văzut-o personal şi a experimentat-o – puterea de a înviat morţii (Marcu 5:41) şi care chiar a supus demonii în faţa lui Petru (Luca 10:17) – era acum în custodia Sanhedrinului. Lucrurile au luat o turnură periculoasă. Toate acele lucruri stranii pe care Isus le menţiona despre suferinţă şi moartea de mâna conducătorilor – lucrurile pe care Petru i-a spus lui Isus că nu ar trebui să I se întâmple (Matei 16:21-23) – păreau că se vor întâmpla.

A vedea greşit duce la a te teme greşit

Aceasta a fost problema principală: cum păreau lucrurile. Lucrurile despre care Isus zicea că se vor întâmpla, chiar se întâmplau, dar mintea lui Petru era încă axată pe lucrurile omului, nu ale lui Dumnezeu (Matei 16:23). El vedea doar partea omenească a lucrurilor, aşadar totul părea că merge greşit. Aceasta a scurs toată credinţa din el – şi l-a umplut cu teamă.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu slujitorul profetului Elisei. Îţi aminteşti istoria? Regele Siriei a descoperit că Elisei primea descoperiri de la Domnul cu privire la planurile armatei siriene şi Elisei îl informa pe regele lui Israel. Aşadar, regele Siriei a luat o armată mare şi a înconjurat oraşul unde stătea Elisei. Dimineaţa, slujitorul lui Elisei a văzut trupele şi era terifiat. Dar Elisei s-a rugat, „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc” (2 Împăraţi 6:17). Când slujitorul a văzut doar partea omenească a lucrurilor, a fost doborât de frică pentru că vedea greşit. Dar când, prin puterea Duhului, a văzut corect, credinţa s-a a înviat şi frica s-a topit.

La fel, când Petru, prin puterea Duhului, a văzut corect, credinţa s-a a înviat şi frica lui s-a topic. A trecut de la starea de laş în faţa unor slujitoare la a confrunta cu îndrăzneală chiar pe liderii care L-au crucificat pe Isus (Fapte 4:8-12).

O, Doamne, deschide-ne ochii!

Elisei s-a rugat pentru slujitorul lui şi acesta a văzut realitatea spirituală. Cineva s-a rugat pentru Petru, de asemenea: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22:32). Isus s-a rugat pentru credinţa lui Petru. Timpul şi scopul rugăciunilor ascultate a lui Elisei şi a lui Isus au fost diferite. Dar rezultatul a fost acelaşi: foştii fricoşi au devenit curajoşi în credinţă.

Eşti un om robit de frică? Eşti uşor intimidat şi redus la tăcere, lipsă de acţiune sau chiar te gândeşti la lepădare? Motivul este pentru că vezi realitatea greşit. Suntem orbi faţă de ceea ce face Dumnezeu cu adevărat. Dacă, prin Duhul, vedem ce face Dumnezeu în tărâmul spiritual, nu am înceta să vorbim despre ceea ce vedem sau auzim.

Lucrul acesta este disponibil şi pentru noi! De aceea Dumnezeu a lăsat aceste istorii în Biblie. De aceea ne-a înconjurat cu un nor aşa de mare de martori creştini de-a lungul istoriei. Haideţi să-I cerem lui Dumnezeu eliberarea de sub frica necredincioasă şi să-I cerem o nouă îndrăzneală. Haideţi să ne ţinem de El până ne răspunde rugăciunii. Şi haideţi nu doar să cerem – să începem să ne confruntăm temerile păşind prin credinţă şi încrezându-ne cu ascultare în promisiunile Sale. Darul curajului de multe ori este dat celui ce acţionează de bunăvoie în ascultare.

Tată ceresc, indiferent de cost, eliberează-ne de frica necredincioasă deschizând ochii noştri pentru a vedea realitatea. Nu ne lăsa să rămânem în tăcere sau inactivi. Cei mai liberi oameni din lume sunt cei care se încred în Tine cel mai mult. Nu te vom lăsa până nu ne vei binecuvânta, pentru că Tu eşti prea glorios şi sufletele noastre sunt prea preţioase pentru noi ca să rămânem amuţiţi de frică. În numele lui Isus, Amin.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/lord-set-me-free-from-fear

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *