Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Patru paşi pentru a reconstrui încrederea

Încrederea este esenţială.

Conform unui cercetător, încrederea este piatra de temelie a fiecărei relaţii. Dar cum devii un om de încredere? Şi cum poţi recâştiga încrederea în cineva atunci când ţi-a trădat încrederea?

Pe cât este de esenţială încrederea în relaţii sănătoase, pe atât de poate fi de complicată. În pregătirea mea pentru consiliere am fost învăţat că „Încrederea este rezultatul acţiunilor vrednice de încredere.” Aceasta este o descriere folositoare, dar are nevoie de nuanţare pentru a fi eficientă. Întrebarea evidentă este, „Care sunt acţiunile vrednice de încredere?” Răspunsul ar putea părea uşor la prima vedere, dar relaţiile de orice durată ne descoperă imediat că ceea ce o persoană este convinsă că sunt acţiuni vrednice de încredere, de multe ori trec neobservate sau neapreciate de celălalt.

John Gottman, profesor emerit la Universitatea din Washington, a făcut puţină cercetare pe acest subiect. Conform doctorului Gottman, încrederea este zidită atunci când observăm acţiuni ce ne arată că cealaltă persoană este de partea mea, chiar şi atunci când există un preţ. Observă cele două componente ale acestei descrieri: o persoană acţionează; cealaltă persoană recunoaşte. Ambele sunt egal necesare pentru a zidi sau rezidi încrederea. În schimb, când acestea lipsesc, lipsa de încredere începe să apară.

Putem schiţa procesul rezidirii încrederii în patru paşi: (1) recunoaşte şi pocăieşte-te, (2) defineşte şi arată acţiuni vrednice de încredere, (3) recunoaşte şi încurajează acţiunile vrednice de încredere şi (4) încrede-te în Dumnezeu.

Recuperarea încrederii

Haideţi să luăm un exemplu. O soţie descoperă că soţul ei priveşte pornografie. Pe bună dreptate este devastată şi acum nu mai are încredere să-i dea soţului ei vreo activitate ce ţine de tehnologie. Cum va putea cuplul acesta să treacă mai departe şi să recupereze încrederea?

În primul rând, soţul trebuie să recunoască şi să se pocăiască. Încrederea nici nu poate începe să fie recâştigată dacă soţia nu simte că soţul ei înţelege durerea pe care i-a cauzat-o. Recunoaşterea şi pocăinţa sunt în sine un proces care nu ar trebui să fie superficial cu privire la părerea de rău, ruşine, lacrimi şi cererea iertării.

Dar haideţi să presupunem că soţul a făcut aceşti paşi, iar acum el doreşte cu adevărat să repare marile răni ce le-a produs în încrederea soţiei. Cuplul trebuie acum să definească acele acţiuni care demonstrează soţiei lui că el este gata să se jertfească pentru binele ei, în mod special în ceea ce priveşte folosirea tehnologiei. De exemplu, ar trebui ca el să-i ofere ei acces complet la toate aparatele, ca ea să le verifice oricând. Sau ea ar putea instala un program de urmărire pe telefonul lui ca să se asigure că nu-l foloseşte greşit. Sau ar putea cere ca soţul ei să aibă un prieten căruia să-i dea socoteală, persoană cu care şi ea poate vorbi, pentru a se asigura că soţul ei este loial.

Aceşti paşi ar putea răni demnitatea soţului, dar ar putea fi necesari pentru ca soţia să-şi recâştige încrederea. Atât soţul cât şi soţia trebuie să definească care sunt acele comportamente ce sunt vrednice de încredere, în urma accesării pornografiei de către soţ.

În acelaşi timp, soţia trebuie să recunoască aceşti paşi pe care soţul îi face. Ea ar trebui să-i aprecieze în mod deschis şi să-şi încurajeze soţul. Dacă priveşte la paşii jertfitori ai soţului ei ca ceva de la sine înţeles, atunci neîncrederea şi resentimentele se vor naşte în el. Desigur, chiar dacă soţia nu răspunde potrivit, aceasta nu este o scuză ca soţul să continue în păcat. Soţul are un mandat clar din partea lui Dumnezeu cu privire la felul în care trebuie să-şi trateze soţia, iar acesta rămâne în picioare indiferent de reacţia ei. Cu toate acestea, probabilitatea reconstruirii încrederii este mult mai mare cu cât unul din parteneri apreciază în mod intenţionat eforturile celuilalt.

Încrederea creşte atunci când ambii sunt dispuşi să tragă de ei înşişi. În timp ce un partener arată că el este gata să facă paşi pentru a reconstrui activ încrederea, celălalt partener trebuie să arate şi el că este gata să se lase pe mâna celuilalt. Dar cum putem să ne lăsăm pe mâna celuilalt, când acesta ne-a trădat? Răspunsul ultim este că începem prin a ne încrede în Dumnezeu.

Încrederea în Dumnezeu

Daţi-mi voie să vă sugerez că definiţia încrederii despre care am discutat nu este înrădăcinată în scrierile unui cercetător din secolul douăzeci şi unu, ci în Cuvântul lui Dumnezeu. Când Dumnezeu Însuşi este ancora încrederii noastre, atunci putem să ne ocupăm cu activitatea de rezidire a încrederii. El este un Dumnezeu care-şi ţine legământul, a cărui promisiuni sunt de încredere şi sigure (Isaia 25:1). El este pe deplin şi în totalitate de încredere – chiar şi când promisiunile Sale par departe de noi.

Noi putem să ne încredem în Dumnezeu pentru că El a demonstrat harul Său faţa de noi chiar atunci când L-a costat totul. Dumnezeu nu are nevoie de nimic din partea noastră. El nu are nevoie de noi sau de închinarea noastră. Lui nu îi lipseşte părtăşia şi relaţiile, nici gloria. El alege să se sacrifice pe Sine în cea mai dureroasă şi convingătoare cale posibilă. Astfel El, şi numai El, este stânca încrederii noastre şi obiectul celei mai mari speranţe ale noastre. Când focalizarea încrederii noastre se găseşte în primul rând pe Dumnezeu şi numai pe Dumnezeu, putem zice împreună cu Iov, „Chiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El” (Iov 13:15).

Ancorează-ţi inima în cuvintele statornice ale unui Dumnezeu credincios (Iov 21:45), şi cuvintele Sale îţi vor da puterea să abordezi activitatea înfricoşătoare de a te lăsa în mâinile celui ce te-a trădat. Când suntem chemaţi să iertăm şi să fim restauraţi, ceea ce înseamnă să ne facem vulnerabili din nou, în anumite moduri în care numai promisiunea lui Dumnezeu de mângâiere şi apropiere poate, până la urmă, să liniştească îngrijorările noastre şi temerile de dureri viitoare.

Speranţa noastră, încrederea noastră şi credinţa noastră nu îşi vor găsi puterea sau siguranţa în acţiunile unui alt păcătos, ci în dragostea statornică a unui Salvator nepăcătos. Acolo, şi numai acolo, vom găsi o fântână de încredere care niciodată nu seacă şi nu ne trădează.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/four-steps-to-rebuild-trust

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *