Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

O mamă mai bună este o mamă frântă

„Doamne, ajută-ne să dormim noaptea aceasta ca să putem fi părinţi buni mâine pentru fiica noastră.”

Am făcut această rugăciune des în ultima vreme. Nu cu mult timp în urmă, a venit primul nostru copil şi somnul a devenit o provocare. Dar nu doar somnul a fost dificil în zilele acestea: mi-e dor să fac un duş fierbinte fără să mă grăbesc, să citesc o carte fără să fiu întreruptă şi mi-e dor de o anumită rutină.

Pe scurt, vreau să fiu în control. Şi când lucrurile nu merg în direcţia mea, sunt zbuciumată. Sunt zbuciumată pentru că somnul mă face o mamă mai bună, nu-i aşa? Nu-i aşa? Chiar mă face?

Aceste obiceiuri – somnul, duşul, liniştea – cu siguranţă nu sunt rele în esenţă; ele sunt daruri bune de la un Tată care ştie precis când avem nevoie de ele. Ele sunt daruri pe care ar trebui să mi le doresc. Dar de multe ori mă gândesc că aceste daruri în esenţă mă vor face o mamă mai bună – o mamă mai puternică, mai fericită, mai sigură. Pentru fiica mea. Pentru soţul meu. Pentru Dumnezeu.

Dar Tatăl meu ceresc ştie că există ceva mai bun pentru mine în El însuşi: acel „mai bun” este egal cu frânt. Este egal cu smerenia. Pentru că a fi frânt – o inimă vulnerabilă, disperată dependentă de Isus – este ceea ce mă face să fiu o mamă mai bună.

Întreruperi pline de har

Gândeşte-te la următoarea ilustraţie. Am pus-o la somn pe fiica noastră, bucuroasă că acum am 30 de minute pentru mine. Oh, câte posibilităţi! Aş putea spăla hainele, să curăţ baie, să scriu, să citesc…

Sau aş putea dormi. Da, cu siguranţa aş dormi.

Am tras perdelele, m-am aruncat pe canapea şi am închiso ochii. Este glorios, mă gândeam, în timp ce anticipam puţinele minute odihnitoare de care aveam aşa mare nevoie şi încep să visez…

Dar după două minute, bebeluşul începe să plângă.

Somnul meu glorios şi atât de necesar se întrerupe abrupt chiar înainte să înceapă. Mă ridic de pe canapea suspinând şi îndreptându-mă spre fiica mea. Inima îmi este ispitită înspre autocompătimire, chiar mânie, în timp ce mă gândeam la odihna de care aveam aşa de mare nevoie.

Aş fi fost o mamă mult mai bună dacă aş fi avut 15 sau 30 de minute de reîncărcare! Nu-i aşa?

Încep să văd cum răspunsul plin de har al lui Dumnezeu este nu – nu neapărat.

A-L cunoaşte pe Cristos este mai bine

Apostolul Pavel avea toate motivele să fie sigur pe el datorită performanţei şi aspectelor exterioare ale lui – cu toate acestea el şi-a dorit ceva mai mult, ceva mai bun:

Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos. (Filipeni 3:4-8)

Realizările religioase şi culturale ale lui Pavel au dus la un aspect exterior al neprihănirii. În mod similar, listele de verificare şi realizările noastre zilnice (chiar şi somnul!) ne pot face să ne simţim bine – ca şi cum avem succes, ca şi cum am descoperit secretul pentru a fi mame mai bine, ca şi cum am dat „lovitura.”

Dar realitatea este că avem doar un aspect al neprihănirii – un simţ înşelător a succesului în calitate de mamă – în afara înţelepciunii şi puterii lui Cristos. Pavel ştia că câştigurile sale pământeşti nu însemnau nimic dacă nu-L cunoştea pe Isus. Iar câştigurile noastre pământeşti de mame nu înseamnă nimic dacă ne bază pe puterea noastră, în loc să ne bazăm pe puterea Lui.

De multe ori, ne comparăm cu alte mame, care par că se descurcă (mai ales pe reţelele sociale), şi simţim că nu ne ridicăm la aceleaşi standarde. De aceea savurăm acele momente trecătoare şi temporare în care ne îngrijim de noi înşine şi care ne dau iluzia că avem succes – şi că vom fi mame mai bune ca rezultat al acestor „câştiguri.” Dar în afara unui duh frânt care vede cât de mult avem nevoie de Cristos în primul rând, toate aceste tratamente sunt deşertăciune.

Ele sunt pierderi în comparaţie cu a-L cunoaşte pe El mai mult.

Când mai bun este egal cu frânt

În a-L căuta pe Domnul în această situaţie, m-am întrebat: Cum arată a fi frânt într-un mod smerit? Înseamnă să neglijez somnul, să rezist fără odihnă şi să nu-mi mai pese de duş? Înseamnă că nu pot fi dezamăgită?

Nu. Pot cu siguranţă să fiu întristată de aceste pierderi, pentru a fi mamă este o chemare înaltă care necesită jertfire zilnică – a muri faţă de tine. Iar a muri nu este cea mai frumoasă experienţă. A muri are gustul morţii.

Dar noi nu ne întristăm fără speranţa, pentru că noi nu murim faţă de noi înşine în afara speranţei în învierea lui Cristos. Noi suferim pierderea tuturor lucrurilor, chiar şi a independenţei şi confortului nostru, pentru a-L câştiga mai mult pe Isus. Trupul Său a fost frânt şi apoi înviat pentru noi, ca noi să-L cunoaştem şi să-L dorim. Acesta este darul cel mai bun al lui Dumnezeu pentru noi – o veşnicie în prezenţa lui Isus – ceea ce este mult mai bine decât ideile noastre pământeşti cu privire la „ce este mai bine.” „Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos.”

Cu cât renunţ mai mult la viaţa mea, cu atât mai mult puterea învierii Lui mă va copleşi ca mamă în a mă face tot mai asemănătoare cu El – schimbarea dorinţelor mele, a slăbi prinsoarea mea puternică faţă de câştigurile pământeşti şi a-mi găsi împlinirea în El. A fi o mamă frântă înseamnă să renunţ la ideea mea de „mai bine” şi să mă supun în faţa a ceea ce este „cel mai bine” în perspectiva lui Dumnezeu: satisfacţia mea.

Şi El mă face mai asemănătoare cu Fiul Său printr-o dependenţă smerită şi frântă faţă de El, iar asta nu mă face doar mai asemănătoare cu Isus, ci îl iubesc mai mult pe Isus. Îl iubesc pe El şi pe fiica mea mai bine, ca şi rezultat.

Mamelor, totul din voi vă va spune că ai nevoie de anumite „câştiguri” de-a lungul zilei pentru a fi un părinte mai bun faţă de copii tăi. Lumea îţi va spune că a fi frânt este un eşec. Dar este doar un singur câştig care satisface inimile noastre atât acum cât şi în veşnicie: valoarea nespus de mare a cunoaşterii lui Isus Cristos, Domnul nostru. Şi ea vine numai prin frângere.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/a-better-mom-is-a-broken-mom

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *