Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Ultima primă întâlnire a ta

A fost prima noastră întâlnire. Nu eram prea sigur că şi ea ştia că suntem la o întâlnire. Ne-am cunoscut la o nuntă şi am vorbit la telefon odată pe săptămână timp de două luni. Am întrebat-o dacă aş putea să o invit în oraş iar ea a fost de acord.

Am adus câteva jocuri, am luat câteva lipii cu taco şi am găsit o cafenea unde să stăm după prânz. Cafeaua arăta că sunt interesat şi serios, dar nu disperat. Jocurile arătau că ştiu să râd şi să mă distrez, dar am venit să câştig. Nu ştiu ce mesaj transmiteau lipiile cu taco, dar îmi plac.

A fost o întâlnire grozavă. Conversaţia a fost un amestec dulce de seriozitate şi distracţie, de poveşti şi întrebări interesante, toate acestea împachetate în dragostea noastră pentru Isus. Puţinele ore au trecut foarte repede. Simţindu-mă sigur pe mine, i-am spus ce simt pentru ea şi am întrebat-o dacă vrea să începem să ne întâlnim.

„Şi eu m-am simţit tare bine. Chiar m-am bucurat să te cunosc. Mi-au plăcut mult discuţiile noastre şi felul în care m-ai îndreptat înspre Isus… Asta era tot ce vroiam să aud. „Eşti o persoană foarte bună…” Stai, ce înseamnă asta? „… dar când mă gândesc la o relaţie, inima mea este rece.” A urmat o pauză lungă, jenantă şi inconfortabilă. „Rece?” „Da… rece.” „Rece gheaţă sau căldicel?” „Rece.”

Ce nu a mers bine? Ce trebuia să fac diferit? Totul părea atât de confortabil, entuziasmant, corect, sigur. Dar când ziua s-a încheiat, ea era mai rece decât o Coca Cola iar eu eram doar „o persoană foarte bună.” Începeam să cred că aceasta ar putea fi ultima primă întâlnire a mea. Desigur, cred că au mai fost primele întâlniri în care m-am simţit aşa. Oricum, am ajuns din nou de unde am plecat. Astfel de experienţe erau suficiente pentru a te face să renunţi la căsătorie.

Ultima primă întâlnire a ta

Cum a fost ultima primă întâlnire a ta?

A mers bine şi a condus la mai mult? Sau ai plecat dorindu-ţi să nu mai treci vreodată prin aşa ceva, gândindu-te, Poate că toată căsătoria nu merită durerea, confuzia şi presiunea pe care trebuie s-o îndur?

Poate că cei necăsătoriţi trebuie să-şi aducă aminte următorul lucru: căsătoria este spectaculoasă şi necesară în societatea noastră pentru că ea aparţine lui Dumnezeu. Dumnezeu te poate chema la o perioadă de singurătate împlinitoare şi roditoare sau următoarea ta primă întâlnire poate fi primul pas la zeci de ani în care să te bucuri de El împreună cu un soţ sau o soţie. Dacă vrei să te căsătoreşti (şi vrei să devii vulnerabil din nou în tot felul de întâlniri), ar trebui s-o faci pentru că vrei mai mult din Dumnezeu.

Merită căsătoria?

În timp ce rata divorţului creşte şi căsătoriile ce supravieţuiesc par a fi frânte, dezordonate şi nefericite – şi când o grămadă de alte lucruri bune ne ţin ocupaţi – mulţi tineri de două zeci sau trei zeci de ani renunţă la căsătorie sau cel puţin o marginalizează în planurile şi visurile lor.

Unii dintre voi aţi început să vă întâlniţi cu cineva şi v-aţi ars – confuzie, respingere, faliment sexual, despărţire sau orice altceva loveşte în relaţiile noastre. Alţii sunt fii sau fiice ale unui divorţ. Ai fost tras în toate părţile şi te-ai simţit negociat încoace şi încolo. Având în vedere toată durerea, falimentul şi fricţiunea, sigur nu merită, nu-i aşa? Pot fi cunoscut şi iubit şi în alte moduri. Căsătoria nu este necesară pentru fericirea mea sau pentru semnificaţie aici pe pământ.

Ultima propoziţie este adevărată şi importantă. Nu trebuie să fii căsătorit pentru a fi fericit. Dar oare trecem cu vederea anumite lucruri importante despre ceea ce este căsătoria, şi de ce, pentru mai mulţi, merită tot timpul, răbdarea şi chiar durerile de cap?

Ce spun demonii despre căsătorie

În urmă cu două mii de ani, oamenii deja se întrebau dacă se merită căsătoria. Apostolul Pavel spune, „unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1). Ce minciuni au crezut ei atunci când au părăsit credinţa? Ce îi învăţau demonii? „Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul” (1 Timotei 4:3)

Când uităm bunătatea şi frumuseţea căsătoriei, noi depreciem ceva ce Dumnezeu face bun şi frumos. De ce? „Pentru că tot ce este creat de Dumnezeu” – incluzând căsătoria – „este bun şi nimic nu trebuie respins, dacă este luat cu mulţumire” (1 Timotei 4:4). Dumnezeu a făcut căsătoria şi a proiectat-o ca noi să ne bucurăm de ea cu mulţumire. El o numeşte bună, chiar şi astăzi. A spune opusul înseamnă a spune ceva despre Dumnezeu.

Secole la rând, căsătoria a fost un mister, până când Dumnezeu a început să desfacă semnificaţiile ei ascunse prin Evanghelie. Pavel îl citează pe Moise, „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup” (Efeseni 5:31). Apoi Pavel spune, „Taina aceasta este mare” – a fost ascunsă de când Dumnezeu a dat-o pe Eva lui Adam – „vorbesc despre Cristos şi despre Biserică” (Efeseni 5:32). Taina nu mai este tainică. Ceea ce face căsătoria profund frumoasă, semnificativă, de dorit şi puternică este faptul că manifestă dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Avem şansa să retrăim cea mai frumoasă poveste de dragoste spusă vreodată.

Frumuseţea celor mai frumoase căsătorii

De ce merită să intri în căsătorie? Frumuseţea şi bucuria căsătoriei creştine nu este compatibilitatea. Compatibilitatea poate fi diamantul rar pe care-l vânăm în relaţiile noastre dinaintea căsătoriei, dar relaţiile şi căsătoria nu se clădesc, nu înfloresc şi nu dăinuiesc pentru că noi doi ne completăm împreună. Nu, frumuseţea şi bucuria căsătoriei creştine este Cristos, care străluceşte în dedicarea noastră bucuroasă şi statornică unul faţă de celălalt, chiar şi atunci când suntem mai puţin compatibili şi nu merităm dragostea celuilalt. Pasiunea, admiraţia şi compatibilitatea pot produce o lună de miere frumoasă, dar numai o dragoste comună pentru Isus va ţine căsătoria sănătoasă pe termen lung.

Cele mai bune căsătorii vor fi greu de explicat – nu pentru că tu eşti atât de diferit (ai putea fi), ci pentru că încă vă iubiţi unul pe celălalt cu atâta răbdare, sacrificiu şi pasiune după ani de inconvenienţe, conflict şi renunţare. Cum de încă ne mai iubim aşa unul pe celălalt? Ei bine, pentru că am fost iubiţi la fel şi chiar mai mult.

Pavel spune, „Pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuiţi… Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi” (Romani 5:6, 8). El nu a murit pentru noi pentru că în sfârşit a găsit dragostea vieţii Lui. Noi nu eram material de căsătorie când ne-a găsit. Nu, El a murit ca să ne facă dragostea vieţii Lui, în ciuda faptului că nu-L meritam. O dragoste ca a Lui face căsătoria un lucru de dorit şi face din căsătorie un lucru care merită menţinut.

Ce sunt jurămintele de la căsătorie?

„Jurămintele de la căsătorie” scrie Tim Keller, „nu sunt o declaraţie a dragostei prezente, ci o promisiune comună legată de dragostea viitoare.” Căsătoria este în principal o dragoste declarată, nu o dragoste descoperită.

Te-ai gândit astfel la ziua nunţii tale? Promisiunea pe care o vei face înaintea lui Dumnezeu şi înainte tuturor prietenilor şi a familiei, are prea puţin de-a face cu ceea ce ai experimentat şi te-ai bucurat în întâlnirile dinainte de căsătorie – ci are de-a face cu lunile şi anii incerţi şi necontrolabili ce vor urma.

Voi nu staţi acolo împreună înaintea lui Dumnezeu, a familiei şi a prietenilor pentru a spune, „Eu chiar te iubesc,” ci pentru a spune, „Eu chiar te voi iubi” – indiferent ce presupune asta, oricât de greu ar fi, orice s-ar întâmpla, oricât de mult aş vrea să plec. O astfel de dragoste va ieşi în evidenţă în lume şi va dura mult după ce alţii au renunţat şi au plecat.

Marele scop în întâlniri

Toate dorinţele noastre cu privire la întâlniri ar trebui să izvorască dintr-o imagine corectă a căsătoriei şi a motivelor pentru care merită s-o aştepţi. În toată perioada ta de căutare, gândeşte-te la ultima primă întâlnire – prima întâlnire cu viitorul tău partener de căsătorie.

Cu siguranţă nu m-am gândit la aceasta, în experienţa de mai sus, ci la lipii cu taco, cafea şi jocuri. Dar aceea Coca Cola s-a încălzit încet, încet în următoarele luni. Doi ani mai târziu, ea a devenit soţia mea. Între timp, amândoi am dobândit o imagine corectă a felului în care Dumnezeu a proiectat căsătoria pentru noi. Nu aveam nici o idee dacă ne vom căsători şi nu am presupus că ne vom căsători. De fapt, ne-am mai întâlnit în mod intenţionat ca şi cum ne-am fi căsătorit cu alţii, pentru a nu ajunge să ne idolatrizăm unul pe altul sau să mergem prea departe. Dar ştiam că singurul scop pentru care merita să ne întâlnim era căsătoria – o dragoste ce ţine toată viaţa, unul faţă de altul, la fel ca dragostea lui Isus.

Felul în care Dumnezeu vede căsătoria este singura viziune suficient de mare, suficient de puternică şi suficient de valoroasă astfel încât să merite toate riscurile pe care ni le asumăm în întâlniri. Nimic altceva nu merită toate riscurile pe care le luăm atunci când începem să ne deschidem inima faţă de alţii. Nimic altceva nu ne va proteja de a începe lucrurile prea devreme sau pentru a sări din corabie atunci când lucrurile sunt grele.

Dacă vrei să ai o perioadă sănătoasă înainte de căsătorie, atunci păstrează o imagine mare, sfântă şi uimitoare a căsătoriei înaintea ochilor tăi.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/your-last-first-date

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *