Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

Ce este în neregulă cu mine? – Cum Spurgeon s-a luptat cu depresia

Chiar şi după moartea sa în 1892, Charles Spurgeon continuă să influenţeze în mod profund biserica şi liderii ei. Astăzi, Spurgeon este unul din cei mai citiţi autori creştini, vii sau morţi. Alegând dintre volumele sale de predici, comentariile, meditaţiile şi cărţile sale, mulţi oameni ai lui Dumnezeu continuă să se desfete în roadele slujirii lui Spurgeon.

„Prinţul predicatorilor,” aşa cum a fost numit, a avut un impact deosebit asupra mea. El mi-a fost un mentor spiritual care de multe ori mi-a înviorat şi provocat sufletul. Nu sunt atras în mod principal de convingerile sale teologice sau de succesul său. Mai degrabă, sunt atras de suferinţele sale.

Prinţul scufundat

În ciuda multor binecuvântări şi biruinţe pe care Spurgeon le-a experimentat, el a şi suferit mult în viaţa şi slujirea sa. Una din suferinţele care l-au încercat a fost „depresia fără motiv.” A spus odată într-o predică, „Sufletul meu a fost scufundat aşa de adânc încât puteam să plâng o oră ca un copil şi totuşi nu ştiam de ce plâng” („Greutatea şi bucuria creştinilor”). Depresia fără cauză a chinuit chiar şi pe prinţul predicatorilor, de multe ori simţindu-se ruşinat că era vulnerabil în faţa unei astfel de mâhniri.

Mulţi creştini s-au luptat cu depresia şi, pentru mulţi, părea o lovitură fără motiv. Gândeşte-te la ce spunea David: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42:5). Cu alte cuvinte, „Ce este în neregulă cu mine? De ce mă simt aşa?” Dacă regele Israelului şi prinţul predicatorilor au experimentat o astfel de depresie, cu siguranţă noi nu suntem imuni. Chiar şi cei mai bucuroşi creştini pot cunoaşte nopţile negre şi inexplicabile ale depresiei.

Cum ne putem lupta prin aceste sezoane? Cum a împăcat Spurgeon lupta sa cu depresia şi perspectiva sa asupra unui Dumnezeu al harului? Deşi depresia este complexă, şi unele din remedii pot varia de la persoană la persoană, iată trei adevăruri care pot fi o lumină în întuneric.

Dătătorul paharului

În primul rând, Spurgeon a văzut depresia sa ca un lucru rânduit de Dumnezeu, pentru gloria lui Dumnezeu şi propria sfinţire. Spurgeon a înaintat în depresia sa cu o convingere neclintită a faptului că Dumnezeu este suveran în tot ceea ce i se întâmplă. El nu a crezut o clipă că suferinţele sale sunt un accident sau un obstacol.

Spurgeon spunea odată, „Ar fi o experienţă foarte tăioasă şi apăsătoare pentru mine să gândesc că trec printr-o suferinţă pe care Dumnezeu nu a trimis-o, că paharul amărăciunii nu a fost umplut de mâna Lui, că încercările mele nu sunt măsurate de El sau că nu simt greutatea şi cantitatea pe care El a hotărât-o” („Chinul şi agoniile lui Charles Spurgeon”). Isus ştia şi El cine i-a dat paharul amărăciunii (Matei 26:39). Dar pe cât de dureroasă a fost crucea, ea a împăcat nenumărate suflete cu Dumnezeu. Scopurile şi planurile lui Dumnezeu întotdeauna sunt compuse din suferinţă.

Lovit pentru a mângâia

În al doilea rând, Spurgeon a considerat acele sezoane de naştere a depresiei ca făcând parte din lucrarea sa efectivă. Cu cât mai mult ne-ar putea folosi Dumnezeu pentru a mângâia un suflet apăsat după ce noi ne-am coborât în acele adâncimi de sute de ori? „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!” (2 Corinteni 1:3-4).

Poate că acum treci printr-o vale a disperării şi umbra întunecată a depresiei ţi-a micşorat speranţa. În aceste momente, este uşor să crezi minciuna că Dumnezeu nu te poate folosi în a binecuvânta pe alţii. Dacă crezi această minciună, izolarea va veni cu siguranţă. Dar aceste sentimente de inutilitate şi singurătate sunt exact locul în care duşmanii noştri vor să fim. De ce? Pentru a ne împiedica să slujim şi să fim slujiţi. O lucrare bogată decurge din propria ta fântână a suferinţei. Dumnezeu de multe ori va folosi pe cei care cunosc peisajul depresiei pentru a-i ajuta pe alţii să călătorească prin el.

Oxigen pentru trup

În al treilea rând, în timp ce Spurgeon folosea arme teologice pentru a se lupta cu depresia sa, el a folosit şi instrumentele practice ale odihnei şi naturii. Majoritatea dintre noi ne petrecem orele şi zilele lucrând şi neglijând fiinţa noastră. Spurgeon spunea, „Pe termen lung, vom realiza mai multe făcând, câteodată, mai puţine” (Lectures to My Students, 128). Aici este o mare înţelepciune în a oferi trupului şi minţii noastre odihnă. Uneori, o zi de reîncărcare şi activitate odihnitoare, va face o mare diferenţă.

Spurgeon a folosit şi natura ca remediu pentru adâncimile depresiei. Spurgeon sfătuieşte ca uneori să mai „respirăm aerul de ţară şi să lăsăm frumuseţea naturii să-şi facă lucrarea rânduită. O gură de aer de mare sau o plimbare rece în mijlocul vântului nu va da har sufletului, dar va încărca cu oxigen trupul, ceea ce este următorul cel mai bun lucru” (Lectures to My Students, 126). Cu alte cuvinte, uneori avem nevoie de o plimbare şi să ne bucurăm de creaţie.

Roada vieţii lui Spurgeon ne arată că depresia nu este suficientă pentru a zdrobi trestia frântă sau pentru a stinge mucul care încă mai arde (Isaia 42:3). Prin harul lui Dumnezeu, nu trebuie să capitulăm în faţa disperării pe care depresia o aduce. Mai degrabă, putem să capitulăm în faţa suveranităţii, harului şi bunătăţii lui Dumnezeu în mijlocul depresiei.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/whats-wrong-with-me

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *