Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Blog

De dragul oamenilor simpli ai lui Dumnezeu

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. (Luca 2:1-5)

Te-ai gândit vreodată ce lucru uimitor este faptul că Dumnezeu a rânduit mai dinainte ca Mesia să se nască în Betleem (aşa cum spune profeţia din Mica 5:2); şi că aşa a rânduit lucrurile pentru ca la împlinirea vremii, mama lui Mesia şi tatăl adoptiv să nu fi trăit în Betleem, ci în Nazaret; iar ca să se împlinească Cuvântul Său şi ca să îi aducă pe cei doi oameni mici, neimportanţi şi anonimi la Betleem, Dumnezeu a pus în inima lui Cezar Augustus gândul ca toată lumea romană să se înscrie fiecare în cetatea sa? O poruncă pentru întreaga lume pentru ca să mişte doi oameni vreo o sută de kilometrii.

Te-ai simţit vreodată, ca mine: mic şi nesemnificativ într-o lume a şapte miliarde de oameni, unde ştirile au în vedere mişcări mari politice, economice, sociale şi oameni importanţi cu o influenţă, putere şi faimă globală?

Read more

Mult aşteptata vizită

 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!

Observaţi două lucruri remarcabile din aceste cuvinte ale lui Zaharia, soţul Elisabetei, în Luca 1.

În primul rând, cu nouă luni mai devreme, Zaharia nu putea crede că soţia lui va avea un copil. Acum, plin de Duhul Sfânt, el este atât de sigur de lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu prin venirea lui Mesia încât vorbeşte despre ea la timpul trecut: a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Pentru o inimă credincioasă, o promisiune a lui Dumnezeu este ca şi împlinită. Zaharia a învăţat să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt şi astfel are o siguranţă extraordinară: Dumnezeu a cercetat şi a răscumpărat! (Luca 1:68).

Read more

Magnificul Dumnezeu al Mariei

Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinţilor noştri – faţă de Avraam şi sămânţa lui în veac.” (Luca 1:46-55)

Maria vede în mod clar un lucru remarcabil despre Dumnezeu: El este pe cale să schimbe cursul istoriei umane; cele mai importante trei decenii din toate timpurile vor începe.

Şi unde este Dumnezeu? Se preocupă cu două femei necunoscute şi umile – una bătrână şi stearpă (Elisabeta), alta tânără şi fecioară (Maria). Iar Maria este atât de mişcată de această viziune a lui Dumnezeu, Cel ce iubeşte pe cei smeriţi, încât izbucneşte într-o cântare – o cântare cunoscută şi sub numele de „Magnificat”.

Maria şi Elisabeta sunt două eroine minunate în relatarea lui Luca. El este mişcat de credinţa acestor femei. Lucrul care-l impresionează cel mai mult şi pe care doreşte să-l aducă înaintea lui Teofil, nobilul cititor al Evangheliei sale, se pare că este umilinţa şi smerenia plină de bucurie a Elisabetei şi a Mariei în timp ce se supun Dumnezeului lor magnific.

Elisabeta spune (Luca 1:43), „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu” Şi Maria spune (Luca 1:48), „Pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale.”

Singurii oameni care îl pot mări pe Domnul cu adevărat sunt oamenii ca Elisabeta şi Maria – oamenii care îşi recunosc starea smerită şi sunt copleşiţi de bunăvoinţa magnificului Dumnezeu.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/mary-s-magnificent-god

Avertizare: Vine Crăciunul!

Se apropie. Semnele deja apar şi ar trebui să te consideri avertizat. Familia ta este pe cale să fie atacată. Nu, nu va fi un atac terorist, un uragan sau un incendiu. Nu, acest atac este mult mai subtil, seducător şi atractiv, dar infinit mai periculos.

Familia ta este pe cale să fie atacată de sezonul sărbătorilor.

Poate te întrebi, Despre ce vorbeşti? Dă-mi voie să-ţi explic.

Sezonul Adventului a sosit peste noi. Ar trebui să fie un timp minunat şi liniştit, aducându-ne aminte de răspunsul suprem al lui Dumnezeu faţă de purtătorii chipului Său care sunt pierduţi şi răzvrătiţi. Acest răspuns nu a fost să-i condamne, ci să le ofere supremul cadou plin de har – cadou ce îl conţine pe El însuşi – în persoana Fiului Său. Dar în loc să fie un sezon liniştit de închinare şi celebrare, Adventul s-a dezvoltat într-un război spiritual ce are în centru familia ta.

Read more

Pregătiţi calea!

El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1:16-17)

Ceea ce Ioan Botezătorul a făcut pentru Israel, Adventul poate face pentru noi. Nu lăsa Crăciunul să te găsească nepregătit. Spiritual nepregătit. Bucuria şi impactul său vor fi mult mai mari dacă eşti pregătit!

Deci, ca să te poţi pregăti

Read more

Miercuri seara – Necuprinderea lui Dumnezeu

În fiecare miercuri petrecem un timp de studiu al doctrinelor esenţiale din Scriptură, având mai apoi un timp de întrebări şi răspunsuri. De asemenea, petrecem timp şi în rugăciune răspunzând la ceea ce am învăţat şi purtând poverile unii altora. Mai jos ai acces la materialul studiat săptămâna aceasta.

Dar ne-am bucura dacă ai veni şi tu împreună cu noi în fiecare miercuri!

Download (PPTX, 501KB)

Miercuri seara – Triunitatea lui Dumnezeu

În fiecare miercuri petrecem un timp de studiu al doctrinelor esenţiale din Scriptură, având mai apoi un timp de întrebări şi răspunsuri. De asemenea, petrecem timp şi în rugăciune răspunzând la ceea ce am învăţat şi purtând poverile unii altora. Mai jos ai acces la materialul studiat săptămâna aceasta.

Dar ne-am bucura dacă ai veni şi tu împreună cu noi în fiecare miercuri!

Download (PPTX, 510KB)

Miercuri seara – Canonul Scripturii

În fiecare miercuri petrecem un timp de studiu al doctrinelor esenţiale din Scriptură, având mai apoi un timp de întrebări şi răspunsuri. De asemenea, petrecem timp şi în rugăciune răspunzând la ceea ce am învăţat şi purtând poverile unii altora. Mai jos ai acces la materialul studiat săptămâna aceasta.

Dar ne-am bucura dacă ai veni şi tu împreună cu noi în fiecare miercuri!

Download (PPTX, 708KB)

Ești mântuit numai dacă ești justificat!

Întrebarea fundamentală la care religiile lumii încearcă să dea un răspuns este “Cum putem fi mântuiți?”. Chiar dacă întrebarea nu folosește aceste cuvinte în toate situațiile, conceptul de mântuire este prezent. Iar religia își găsește rolul tocmai în a da răspuns la această întrebare. Mântuirea se definește ca fiind izbăvire, scoatere din condiția de păcătos. Este adevărat că secularismul neagă condiția păcătoasă, și în consecință și mântuirea, însă vedem chiar și aici forme de izbăvire promovate. 

Există un aspect fundamental în ideea de a fi mântuit și acesta este justificarea. Observăm că oamenii simt nevoia să se justifice în acțiunile lor, fie că fac bine, fie că fac rău. În permanență emitem judecăți cu privire la acțiunile altora, fie îi justificăm, fie îi condamnăm pentru faptele săvârșite. Această noțiune de justificare are legătură cu un standard la care ne supunem toți sau, cel puțin, prin care încercăm să-i măsurăm pe toți, iar acest standard este dreptatea. Dreptatea, la rândul ei, nu poate fi obiectivă și statornică, decât dacă se bazează pe dreptatea lui Dumnezeu. Așa cum afirma cunoscutul apologet Ravi Zacharias, moralitatea nu își are temeiul decât pe existența lui Dumnezeu, mai cu seamă pe dreptatea lui Dumnezeu. 

Dar dacă păcatul este o încălcare a Legii lui Dumnezeu (întipărită în conștiință sau în Scriptură), și dacă Dumnezeu este drept, atunci este nevoie de justificare. Și mântuirea nu poate avea loc fără justificare. De ce? Pentru că Dumnezeu este drept. Iată aici câteva comentarii iluminatoare ale teologului Charles Hodge:

Este evident că, dacă Dumnezeu nu ar poseda atribultul dreptății, dacă ceea ce noi numim dreptatea Lui nu constă decât în bunăvoința Lui, atunci întrebarea nu mai are nici o relevanță: omului nu i se cere să fie drept pentru a fi mântuit. Nu există nici o cerință a dreptății care trebuie satisfăcută. Pocăința este tot ceea ce s-ar cere drept condiție a restaurării în favoarea lui Dumnezeu. Sau, orice declarație didactică sau manifestare a dezaprobării puternice a păcatului de către Dumnezeu ar deschide calea pentru iertarea sigură a păcătoșilor. Ori, dacă cerințele justiției ar fi ușor satisfăcute, dacă ascultarea parțială, imperfectă sau mustrările părintești ori penitențele auto-impuse ar fi suficiente pentru satisfacerea cerințelor, atunci păcătosul nu are nevoie să fie drept înaintea lui Dumnezeu, pentru a fi mântuit. Dar sufletul omului cunoaște intuitiv că acestea sunt refugii ale minciunii. El știe că există un astfel de atribut – al dreptății – la Dumnezeu. Cunoaște că cerințele dreptății nu pot fi înduplecate pentru că ele sunt drepte. Știe că nu poate fi mântuit până când nu este justificat, și că nu poate fi declarat drept câtă vreme cerințele dreptății nu sunt satisfăcute pe deplin. Orice perspective inferioare acesteia cu privire la răutatea păcatului și cu privire la dreptatea lui Dumnezeu stau la baza tuturor vederilor false cu privire la această măreață doctrină.” (Charles Hodge, “Justificarea este un act legal,” Vestitorul Evangheliei Harului,  nr. 1)

Dacă Dumnezeu nu ar fi drept, ci doar bun, ar fi suficientă pocăința. Dar pentru că Dumnezeu este drept, noi suntem considerați vinovați înaintea Lui și nimic nu poate schimba aceasta, nici ascultarea noastră imperfectă, nici pocăința noastră. Pentru că a fi drept înseamnă în cele din urmă a fi lipsit de păcat

Mesajul Evangheliei constă în faptul că Dumnezeu a găsit o cale să îl justifice pe cel păcătos, nu pe baza caracterului său sau a performanțelor sale, ci pe baza harului și a răscumpărării care se găsește în Isus Cristos, care a fost rânduit de Dumnezeu să fie o jertfă de ispășire, ca dovadă a dreptății Sale, în așa fel încât El să fie drept și să-l justice totodată pe cel ce are credință în Isus (parafrazare Romani 3:24-26). 

În baza morții și învierii lui Isus Cristos pentru păcătoși, Dumnezeu ne poruncește să ne pocăim și să ne încredem în Isus Cristos, iar “orice mărturisire cu penitență a păcatelor, orice apel la îndurarea lui Dumnezeu reprezintă o renunțare la orice fel de merit personal, o declarație că speranța celui penitent nu se poate bizui pe nimic din ce el poate face”.  

Iar dacă ești justificat, ești mântuit!

Pastor Betuel Vararu