Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

credinta

Slăbiciunea şi eşecul îţi vor zidi credinţa

Sunt multe lucruri pe care aş fi dorit ca cineva să mi le spună când aveam treizeci de ani, pentru că la treizeci de ani credeam că m-am realizat în viaţă.

Nu era adevărat.

Viaţa mi s-a întors pe dos foarte repede. Aş fi vrut ca cineva să-mi spună,

Te ţii de lucruri nesemnificative şi crezi în tine având motivaţii greşite. Nu-ţi mai judeca viaţa după realizările tale sau „binecuvântări,” fie materiale, relaţionale sau ce ţin de reputaţie, pentru că niciuna nu va dura. Ceea ce acum consideri binecuvântare îţi va fi luat şi când se va întâmpla asta vei descoperi că a fi binecuvântat are de-a face cu ceva mai profund şi mai de durată decât îţi poţi imagina.

Nu aveam cum să-mi pregătesc sinele de treizeci de ani pentru ceea ce mă aştepta. Cum te poţi pregăti pentru necunoscut? Mă bucur că nu ştiam ce va urma, dar aş fi vrut să ştiu că în timp ce Dumnezeu îmi lua comorile pământeşti, El îmi dădea ceva ce nu avea cum să-mi fie luat – mi s-a dăruit pe El însuşi.

Aş fi vrut să ştiu că a te încrede în Dumnezeu nu este niciodată o greşeală şi că va folosi fiecare picătură a durerii mele pentru binele meu şi gloria Sa. Şi aş fi vrut să ştiu că aceea viaţa în Cristos va fi din ce în ce mai bună, pentru că Isus întotdeauna păstrează cel mai bun vin pentru final.

Preţul pentru o carieră de succes

Read more

Înainte să crezi, ai fost al Tatălui

Când vine vorba de subiecte cu greutate din Biblie, haideţi să fim ca Maria. “Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei” (Luca 2:19). În primul rând, ea a observat lucrurile importante şi le-a aşezat într-un loc sigur – inima ei. În al doilea rând, gândurile ei “s-au sfătuit” cu privire la ele. Asta înseamnă că “se gândea” şi asta implică termenul grecesc pentru “a gândi”

Dar, o, cât de puţini oameni fac asta atunci când citesc Evanghelia după Ioan şi găsesc afirmaţii surprinzătoare despre suveranitatea lui Dumnezeu în salvarea noastră! Pot să-ţi atrag atenţia asupra câtorva dintre ele şi să le ţes împreună ca tu să te gândeşti la ele? Pentru că nu sunt mai puţin importante decât mesajul îngerilor atunci când Isus s-a născut.

Ai Tăi erau

Să începem cu rugăciunea Domnului Isus în Ioan 17.

„Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău… Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi.” (Ioan 17:6, 9).

Iată două afirmaţii surprinzătoare. Una din ele este că Dumnezeu a dat pe ucenici lui Isus. Cealaltă este că înainte ca să-i dea lui Isus, ei erau deja ai Lui. Aşează aceste afirmaţii într-un loc sigur pentru moment.

Read more

Ce nu se prea spune despre credinţa slabă

Este greu să scrii ceva despre care crezi că va fi înţeles greşit. Inima mea se îndreaptă înspre sfinţii care se frământă şi care sunt înclinaţi să găsească noi motive pentru a fi descurajaţi. Nu îmi doresc să-i rănesc.

Isus nu frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă (Matei 12:19-20). Amin. Nici eu nu vreau să fac asta. Scopul meu nu este să îndepărtez scaunul cu rotile de la cei ce au nevoie de el, ci să avertizez cu privire la starea de inactivitate faţă de rămânerea şi întărirea în Domnul.

Sânge pe uşă

Analogiile bune au rezultate rele atunci când sunt puse în contextul greşit. Analogia sună în felul următor: nu contează că israeliţii au avut o credinţă slabă: dacă sângele mielului era pe uşă, atunci ei erau salvaţi! Aplicaţia? Problema nu-i cât de puternică este credinţa ta, ci cât de puternic este obiectul credinţei tale. Nu este vorba despre puterea credinţei tale, ci despre cât de puternic este Isus în a salva păcătoşi. Punctele vrednice de subliniat sunt clare: Isus Cristos este măreţ în a salva păcătoşi, iar lucrarea Sa, nu credinţa ta, este singura bază pentru acceptarea noastră înaintea lui Dumnezeu. Noi nu avem credinţă în credinţa noastră pentru a fi îndreptăţiţi. Credinţa noastră este în persoana şi lucrarea Regelui Isus.

Read more

Două feluri de împotriviri faţă de Isus

Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. (Matei 2:3)

Isus este inconfortabil pentru oamenii care nu vor să se închine Lui şi stârneşte opoziţie faţă de cei care vor să I se închine. Probabil că nu aceasta este ideea centrală pe care Matei a avut-o aici, dar cu siguranţă este o implicaţie a textului.

În cazul de fază, sunt două tipuri de oameni care nu vor să I se închine lui Isus.

Primul tip de oamenii sunt aceia care nu vor să aibă nimic de-a face cu Isus. El nu există pentru ei. Grupul acesta este reprezentat la începutul vieţii lui Isus de marii preoţi şi cărturari. Matei 2:4 spune, „A aduna pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle [Irod] de la ei unde trebuia să se nască Cristosul.” Aşadar i-au spus şi asta a fost tot: s-au întors la viaţa lor obişnuită. Simpla lor tăcere şi inactivitate este copleşitoare în perspectiva evenimentelor măreţe ce aveau să se întâmple.

Şi observaţi, Matei 2:3 spune, „Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el.” Cu alte cuvinte, se zvonea cum că Mesia s-a născut. Deci inactivitatea marilor preoţi este şocantă: de ce nu s-au dus cu magii? Nu au fost interesaţi. Nu erau pasionaţi pentru a-L găsi pe Fiul lui Dumnezeu şi a I se închina.

Al doilea tip de oameni care nu vor să I se închine lui Isus sunt aceia care se simt ameninţaţi de El. Şi aceştia sunt reprezentaţi de Irod. Lui îi era teamă. Atât de mult încât face tot felul de planuri, minte şi apoi comite o crimă în masă pentru a scăpa de Isus.

Deci astăzi, două tipuri de împotrivire vor veni împotriva lui Cristos şi a închinătorilor Lui: indiferenţa şi ostilitatea. Sper că nu faci parte din niciunul din aceste grupuri!

Iar dacă eşti creştin, fă din acest Crăciun un timp în care să meditezi la semnificaţia şi costul de a te închina şi a-L urma pe Mesia.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/two-kinds-of-opposition-to-jesus

Pace între oamenii plăcuţi Lui

Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca 2:12-14)

Pentru cine pace? Există un ton sumbru în lauda îngerilor. Pace în mijlocul celor peste care se odihneşte harul Său. Pace în mijlocul celor plăcuţi Lui. Dar fără credinţa este imposibil să-I fi plăcut Lui (Evrei 11:6). Deci Crăciunul nu aduce pace tuturor.

„Şi judecata aceasta stă în faptul că,” spunea Isus, „odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:19). Sau aşa cum spunea bătrânul Simeon atunci când a văzut copilul Isus, „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn care va stârni împotrivire… ca să descopere gândurile multor inimi” (Luca 2:34-35). Oh, câţi de mulţi sunt aceia care se uită la mohorâta şi friguroasa zi de Crăciun şi nu vă nimic mai mult decât atât – un semn care va stârni împotrivire.

Read more