Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

cresterea copiilor

Cum să-ţi ajuţi copii ca să citească Biblia

Părinţii creştini sinceri doresc să-şi încurajeze copii în a învăţa cum să citească, să înţeleagă, să se încreadă şi să iubească Biblia. Dar cei mai mulţi dintre noi găsesc aceasta ca fiind o provocare semnificativă, dacă nu chiar descurajantă. Biblia este destul de mare şi complexă pentru a intimida adulţii. Cum ne putem ajuta copii să cunoască cea mai importantă carte scrisă vreodată şi să dezvolte obiceiuri pentru a se bucura de ea zilnic?

Nu există o formulă simplă pentru succes. Fiecare copil este diferit, iar Duhul Sfânt lucrează în moduri diferite şi în timpuri diferite cu fiecare din noi. Dar eu am găsit anumite mijloace ale harului care în general s-au dovedit eficiente. În calitate de părinte a cinci copii şi în calitate de păstor, voi împărtăşi opt din mijloacele ce m-au ajutat.

  1. Dăruieşte-le o Biblie de care să se bucure

Le-ai oferit vreodată copiilor tăi propria lor Biblie? Dacă nu au una, investeşte într-una. Şi cumpără cea mai bună Biblie pe care ţi-o permiţi, una de care copii tăi se vor bucura să o folosească, să o privească, una care comunică cât de specială şi valoroasă este această carte.

Diferite edituri produc Biblii frumoase cu coperte şi hârtie de calitate. Ai putea lua în considerare Bibliile de studiu pentru copii. Oferă-le copiilor tăi o Biblie care emană valoare, frumuseţe şi calitate, una care prin forma ei transmite un mesaj puternic.

Read more

Când este copilul meu suficient de matur ca să plece de acasă?

Împreună cu soţia mea, Julie, am avut minunata şi provocatoarea sarcină de a creşte şase copii, toţi fiind acum adulţi.

Când unul din fii noştri a devenit adolescent, a început să pună sub semnul întrebării tot ce l-am învăţat. Noi am devenit duşmanii lui, înşelăciunea a devenit prietenul său, iar casa noastră era câmpul de luptă. Refrenul pe care-l tot repeta era: „Când voi avea 18 ani, am plecat de aici!”

Văzând direcţia în care se îndrepta, mi-am regândit scopurile mele în calitate de părinte. Înainte să plece de acasă, vroiam ca el să poată gândi de unul singur, să aibă tot mai puţin nevoie de sfatul nostru şi să-i oferim o mai mare libertate de a face propriile alegeri. Dar această abordare doar i-a încurajat şi mai mult mândria şi răzvrătirea.

Nu-i surprinzător că acesta este mesajul culturii noastre. Ar trebui să ne creştem copii pentru a fi independenţi, pentru a gândi singuri şi pentru a face lucruri de unii singuri. Sărbătorim primul moment când şi-au dat seama că maşina nu mai are combustibil şi trebuie umplut rezervorul. Suntem uimiţi când au decis de unii singuri să nu se alăture unui grup de prieteni cu caracter îndoielnic. Abia aşteptăm ziua când vor învăţa să-şi deschidă singur un cont bancar, să plătească o factură, să se înscrie la un curs, toate de unii singuri. Acestea pot fi dovezi ale maturităţii. Dar niciuna din ele nu este în mod necesar înrădăcinată în frica de Domnul, care este începutul înţelepciunii (Proverbe 9:10). Dacă gândirea independentă este singurul lucru pe care-l urmărim la copii noştri, am putea să ratăm unul din cele mai importante aspecte a ceea ce înseamnă să fii matur: smerenia.

Read more