Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

David

Dumnezeu este mai preţios în vale

David umbla prin pustia aridă a Iudeii atunci când a scris,

Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, dar, toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. (Psalmul 63:3-4)

Călătoria lui David prin pustie nu a fost o experienţă venită din dorinţa de a fi singur. El nu era într-o vacanţă spirituală în pustiu pentru a scăpa de aglomeraţia vieţii şi a se reconecta cu Dumnezeu. David fugea de oamenii care vroiau să-l omoare (Psalmul 63:9). Încă odată, între el şi moarte nu era decât un pas (1 Samuel 20:3) şi îi simţea respiraţia rece pe ceafă.

Deci, a-i spune lui Dumnezeu că bunătatea Sa este „mai mult decât viaţa” nu era pentru David o metaforă exagerată, romantică sau poetică. Era strigătul inimii sale în timp ce înfrunta realitatea dură a morţii. Faptul că nu mai avea parte de o siguranţă aparentă a accentuat simţul lui David faţă de dulceaţa a ceea ce Dumnezeu a promis că va fi pentru el. Aşadar, avem un alt exemplu al celui mai plăcut psalmist al lui Israel (2 Samuel 23:1) scriind unul din cele mai plăcuţi psalmi într-una din cele mai amare experienţe.

Darurile mai măreţe ale lui Dumnezeu

Read more

Trebuie să mă rog în fiecare zi?

Trebuie să mă rog în fiecare zi? Mulţi dintre noi ne luptăm cu o formă a acestei întrebări de-a lungul vieţii de creştin. Dacă ne referim la o datorie de care trebuie să ne absolvim pentru a merita binecuvântările lui Dumnezeu, atunci răspunsul este Nu. Creştinii ar trebui să scoată din vocabularul lor cuvintele a merita, a câştiga şi mi se cuvine atunci când vorbim despre acceptarea noastră în Cristos. Dacă întrebăm referindu-ne la dorinţa accentuată de a experimenta prezenţa lui Dumnezeu care să ne întărească credinţa, să ne dea putere să ascultăm şi să ne aprofundeze bucuria noastră în El, atunci răspunsul este Da. Noi nu ne întrebăm: „este datoria mea să respir în fiecare zi?” Noi respirăm în fiecare zi ca să supravieţuim! Există un loc pentru obligaţie în viaţa creştină, dar nu aceasta ar trebui să ne conducă la rugăciune. O relaţie personală cu Dumnezeu nu va înflori niciodată într-o atmosferă dominată de simţul obligaţiei.

Dacă lucrurile principale în viaţă pe care ni le dorim sunt sănătatea, bunăstarea şi copii frumoşi atunci noi nu ne simţim disperaţi spiritual. Dacă tânjim după dragostea lui Dumnezeu cu toată inima noastră şi-L experimentăm şi creştem în asemănare cu Cristos, atunci simţim o nevoie zilnică care ne conduce în rugăciune.

Nu ştiu un exemplu mai bun de rugăciune disperată şi sinceră decât cea a lui David în Psalmul 63, unde vedem cum cunoaşterea mentală despre Dumnezeu devine o experienţa a inimii.

Rugăciunea implică sete

Read more