Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Dumnezeu

Lasă moartea să te înveţe cum să trăieşti

Unele din cele mai frumoase daruri ale vieţii se găsesc în cele mai ciudate locuri.

Alex Zanardi a câştigat aurul în proba de ciclism de mână la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro din 2016. Cincisprezece ani mai devreme, fiind şofer de Formula Una, şi-a pierdut ambele picioare într-un accident în Germania, din cauza vitezei. Când a primit medalia de aur la Rio, Zanardi a spus, „Simt că viaţa mea este un privilegiu continuu… Chiar şi accidentul, ceea ce mi s-a întâmplat, a devenit cea mai mare oportunitate a vieţii mele.”

Sunt foarte atent atunci când cineva ca Zanardi vorbeşte. Întotdeauna există ceva frumos – şi derutant – în a găsi un dar acolo unde credem că vom găsi doar tragedie.

Cuvintele lui Zanardi sunt ecoul perspectivei asupra vieţii a uneia din cele mai neobişnuite cărţi din Scriptura Vechiului Testament: Eclesiastul. Mulţi sunt derutaţi de refrenul care se repetă, „Deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune” (Eclesiastul 1:2), şi despre modurile discordante în care această parte a Cuvântului lui Dumnezeu pare să vorbească despre viaţa din lumea aceasta. Dar strălucirea cărţii Eclesiastul este să ne descopere daruri în cel mai îngrozitor, ciudat şi aspru loc care poate exista: moartea.

Read more

Când este copilul meu suficient de matur ca să plece de acasă?

Împreună cu soţia mea, Julie, am avut minunata şi provocatoarea sarcină de a creşte şase copii, toţi fiind acum adulţi.

Când unul din fii noştri a devenit adolescent, a început să pună sub semnul întrebării tot ce l-am învăţat. Noi am devenit duşmanii lui, înşelăciunea a devenit prietenul său, iar casa noastră era câmpul de luptă. Refrenul pe care-l tot repeta era: „Când voi avea 18 ani, am plecat de aici!”

Văzând direcţia în care se îndrepta, mi-am regândit scopurile mele în calitate de părinte. Înainte să plece de acasă, vroiam ca el să poată gândi de unul singur, să aibă tot mai puţin nevoie de sfatul nostru şi să-i oferim o mai mare libertate de a face propriile alegeri. Dar această abordare doar i-a încurajat şi mai mult mândria şi răzvrătirea.

Nu-i surprinzător că acesta este mesajul culturii noastre. Ar trebui să ne creştem copii pentru a fi independenţi, pentru a gândi singuri şi pentru a face lucruri de unii singuri. Sărbătorim primul moment când şi-au dat seama că maşina nu mai are combustibil şi trebuie umplut rezervorul. Suntem uimiţi când au decis de unii singuri să nu se alăture unui grup de prieteni cu caracter îndoielnic. Abia aşteptăm ziua când vor învăţa să-şi deschidă singur un cont bancar, să plătească o factură, să se înscrie la un curs, toate de unii singuri. Acestea pot fi dovezi ale maturităţii. Dar niciuna din ele nu este în mod necesar înrădăcinată în frica de Domnul, care este începutul înţelepciunii (Proverbe 9:10). Dacă gândirea independentă este singurul lucru pe care-l urmărim la copii noştri, am putea să ratăm unul din cele mai importante aspecte a ceea ce înseamnă să fii matur: smerenia.

Read more

Darul de nedescris al lui Dumnezeu

Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:10-11)

Cum primim în mod practic împăcarea şi ne bucurăm în Dumnezeu? O facem prin Isus Cristos. Ceea ce înseamnă, cel puţin, că facem din portretul lui Isus în Biblie – adică, lucrarea şi cuvintele lui Isus portretizate în Noul Testament – facem din acest portret conţinutul esenţial al bucuriei noastre în Dumnezeu. A te bucura în Dumnezeu fără Cristos, nu-L onorează pe Cristos. Şi unde Cristos nu este onorat, Dumnezeu nu este onorat

În 2 Corinteni 4:4-6, Pavel descrie convertirea în două feluri. În v.4, îi spune ca fiind a vedea „slava lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.” Şi în v.6, el spune că este vorba de a vedea „slava lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.” În ambele cazuri, vezi ideea. Îl avem pe Cristos, chipul lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu pe faţa lui Cristos.

Pentru a ne bucura în Dumnezeu, noi ne bucurăm pe ceea ce vedem şi ştim despre Dumnezeu în portretul lui Isus Cristos. Iar aceasta o vom experimenta pe deplin când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inima noastră de Duhul Sfânt, aşa cum spune Romani 5:5. Iar aceea experienţă a dragostei lui Dumnezeu dulce, oferită de Duhul Sfânt ne este oferită pe măsură ce medităm la realitatea istorică din v.6, „Căci pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.”

Deci iată ideea Crăciunului. Nu doar că Dumnezeu ne-a obţinut împăcarea prin moartea Domnului Isus Cristos (Romani 5:10), şi nu doar că Dumnezeu ne-a ajutat să primim aceea împăcare prin Domnul Isus Cristos, dar acum ne bucurăm în Dumnezeu, ajutaţi de Duhul, prin Domnul nostru Isus Cristos (Romani 5:11).

Isus a obţinut împăcarea noastră. Isus ne-a ajutat să primim împăcarea şi să deschidem cadoul. Şi Isus însuşi străluceşte ca fiind darul de nedescris – Dumnezeu întrupat – şi stârneşte toată bucuria noastră în Dumnezeu.

Priveşte la Isus de acest Crăciun. Primeşte împăcarea pe care El a obţinut-o. Nu aşeza cadoul pe raft, fără să-l deschizi. Şi când îl deschizi, adu-ţi aminte că Dumnezeu însuşi este darul împăcării cu Dumnezeu.

Bucură-te în El. Experimentează-L fiind plăcerea ta. Cunoaşte-L în calitate de comoară a ta.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/god-s-indescribable-gift

Steaua supranaturală a Betleemului

„Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui.” (Matei 2:2)

Din nou şi din nou, Biblia stârneşte curiozitatea noastră cu privire la anumite lucruri ce s-au întâmplat. Cum a reuşit această „stea” să-i aducă pe magi de la răsărit la Ierusalim?

Nu ne spune că i-a călăuzit sau a mers înaintea lor pe drumul spre Ierusalim. Ni se spune doar că au văzut o stea în răsărit (Matei 2:2) şi au venit la Ierusalim. Şi cum mergea steaua înaintea lor pe scurtul drum dintre Ierusalim şi Betleem aşa cum ne spune Matei 2:9? Şi cum steaua „s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul”?

Răspunsul este: nu ştim. Există numeroase eforturi de a o explica în termenii unei conjuncţii de planete sau comete sau supernove sau lumini miraculoase. Pur şi simplu nu ştim. Şi te îndemn să nu devii preocupat, să nu devii fixat pe teorii care sunt doar tentative în cele din urmă şi au o semnificaţie spirituală foarte mică.

Read more

Noi nu pricepem ceea ce Dumnezeu realizează

Ai stat vreodată să te gândeşti cât de ciudat a fost tot ce s-a întâmplat în jurul naşterii lui Isus? Orice şi-ar fi imaginat oamenii că s-ar întâmpla la venirea lui Mesia, nimeni nu şi-a imaginat că va arăta aşa.

În tot ceea ce ne-a descoperit nouă despre acel prim Crăciun straniu, Dumnezeu ne spune nişte lucruri foarte importante cu privire la felul în care vrea ca noi să vedem experienţele tulburătoare, glorioase, frustrante, înfricoşătoare, dureroase, neaşteptate, dezamăgitoare sau chiar tragice din viaţa noastră. Nimeni nu a priceput pe deplin ce se întâmplă în timp ce Fiul lui Dumnezeu intra în lumea noastră. Nimeni nu a văzut toată imaginea – nimeni, afară de Dumnezeu.

Un Mesia neaşteptat

Read more

De dragul oamenilor simpli ai lui Dumnezeu

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. (Luca 2:1-5)

Te-ai gândit vreodată ce lucru uimitor este faptul că Dumnezeu a rânduit mai dinainte ca Mesia să se nască în Betleem (aşa cum spune profeţia din Mica 5:2); şi că aşa a rânduit lucrurile pentru ca la împlinirea vremii, mama lui Mesia şi tatăl adoptiv să nu fi trăit în Betleem, ci în Nazaret; iar ca să se împlinească Cuvântul Său şi ca să îi aducă pe cei doi oameni mici, neimportanţi şi anonimi la Betleem, Dumnezeu a pus în inima lui Cezar Augustus gândul ca toată lumea romană să se înscrie fiecare în cetatea sa? O poruncă pentru întreaga lume pentru ca să mişte doi oameni vreo o sută de kilometrii.

Te-ai simţit vreodată, ca mine: mic şi nesemnificativ într-o lume a şapte miliarde de oameni, unde ştirile au în vedere mişcări mari politice, economice, sociale şi oameni importanţi cu o influenţă, putere şi faimă globală?

Read more

Mult aşteptata vizită

 „Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, –cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime –mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!

Observaţi două lucruri remarcabile din aceste cuvinte ale lui Zaharia, soţul Elisabetei, în Luca 1.

În primul rând, cu nouă luni mai devreme, Zaharia nu putea crede că soţia lui va avea un copil. Acum, plin de Duhul Sfânt, el este atât de sigur de lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu prin venirea lui Mesia încât vorbeşte despre ea la timpul trecut: a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Pentru o inimă credincioasă, o promisiune a lui Dumnezeu este ca şi împlinită. Zaharia a învăţat să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt şi astfel are o siguranţă extraordinară: Dumnezeu a cercetat şi a răscumpărat! (Luca 1:68).

Read more