Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

eliberare

Am fost dependent de heroină – De ce Isus oferă mai multă satisfacţie

În urmă cu zece ani eram prins în convulsiile dependenţei de heroină. La fel ca natura dependenţei, viaţa mea era umplută cu tulburări de orice fel: trăire egoistă, furt frecvent, minciună obsesivă şi manipulare constantă. Eram în întuneric total.

Dar Dumnezeu. Dumnezeu a fost copleşitor de bun cu mine, m-a eliberat din domeniul întunericului şi m-a transferat în Împărăţia preaiubitului Său Fiu (Coloseni 1:13). Este pur şi simplu har faptul că mă pot bucura în cumpătare pentru că lanţurile dependenţei mele au fost descătuşate cu o putere divină.

De-a lungul anilor, am fost deseori întrebat cum am reuşit să rămân curat în tot acest timp şi să nu mă întorc la heroină. În timp ce cumpătarea a fost o muncă grea, răspunsul meu simplu este acesta: Isus este mult mai împlinitor. Ceea ce a realizat şi mi-a oferit Isus în Evanghelie este mult mai puternic şi mai desfătător decât orice senzaţie pe care heroina mi-a oferit-o.

Cum este Isus mai bun decât heroina

Dar ce vreau să spun prin asta? Cum este Isus mai împlinitor decât heroina?

  1. Heroina a amorţit păcatul meu; Isus a iertat păcatul meu.

Există un motiv pentru care doctorii prescriu opiu după operaţie: opiul amorţeşte durerea. În mod similar, heroina a amorţit durerea mea, cauzată atât de amărăciune cât şi de păcat. Am fost abuzat când eram mic şi am experimentat mâhnirea adâncă a păcatului comis împotriva mea. Vroiam o cale de scăpare şi eliberare. De asemenea am crescut într-o biserică unde am devenit conştient de propria mea depravare. Vroiam o cale de scăpare şi eliberare chiar şi de aici.

Read more

Cele două scopuri ale Crăciunului

Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. (1 Ioan 3:7-8)

Când 1 Ioan 3:8 spune că motivul pentru care „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat este ca să nimicească lucrările diavolului”, care sunt „lucrările diavolului” pe care le are el în minte? Răspunsul este clar din context.

Prima dată, 1 Ioan 3:5 este o paralelă clară: „Să ştiţi că El s-a arătat ca să ia păcatele.” Fraza El s-a arătat apare în versetul 5 şi versetul 8. Deci cel mai probabil „lucrările diavolului” pe care Isus vine să le distrugă sunt păcatele. Prima parte a versetului 8 confirmă acest lucru: „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început.” Problema în context este păcătuirea, nu boala sau maşini stricate sau programe date peste cap. Isus a venit în lume ca să ne facă în stare să nu mai păcătuim.

Vedem asta mai clar atunci când aşezăm acestea lângă adevărul din 1 Ioan 2:1: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.” Acesta este unul din scopurile măreţe ale Crăciunului – unul din scopurile măreţe ale întrupării (1 Ioan 3:8).

Dar există un alt scop pe care Ioan îl adaugă în 1 Ioan 2:1-2, „Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

Iată ce înseamnă: înseamnă că Isus s-a arătat în lume pentru două motive. A venit ca noi să nu mai păcătuim – adică, să distrugă lucrările diavolului (1 Ioan 3:8); şi a venit ca să fie ispăşire pentru păcatele noastre, dacă păcătuim. El a venit să fie jertfa înlocuitoare care îndepărtează mânia lui Dumnezeu apărută din cauza păcatelor noastre.

Deznodământul celui de-al doilea scop nu este să învingă primul scop. Iertarea nu este pentru permiterea păcătuirii. Scopul morţii lui Cristos pentru păcatele noastre nu este ca noi să ne relaxăm în bătălia noastră împotriva păcatului. Deznodământul acestor două scopuri ale Crăciunului, mai degrabă, este că plata făcută odată pentru totdeauna pentru toate păcatele noastre este libertatea şi puterea care ne ajută să ne luptăm împotriva păcatului nu în mod legalist, câştigându-ne salvarea şi nu din frică de a ne pierde salvarea, ci ca învingători care se aruncă în bătălia împotriva păcatului cu siguranţă şi bucurie, chiar dacă ne costă viaţa.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/the-son-of-god-appeared

Crăciunul aduce libertate

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14-15)

Isus a devenit om pentru că exista nevoia morţii unui om care este mai mult decât om. Întruparea a arătat cum Dumnezeu s-a aşezat singur în linia morţii.

Cristos nu a riscat moartea. El a ales moartea. A îmbrăţişat-o. Tocmai de aceea a venit: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45).

Nu-i de mirare că Satan a încercat să-L întoarcă pe Isus de pe drumul crucii – în pustie (Matei 4:1-11) şi prin gura lui Petru (Matei 16:21-23)! Crucea era distrugerea lui Satan. Cum l-a distrus Isus?

Evrei 2:14 spune că Satan are „puterea morţii.” Asta înseamnă că Satan are abilitatea de a face moartea înfricoşătoare. „Puterea morţii” este puterea care ţine oamenii în robie prin frica de moarte. Este puterea de a ţine oamenii în păcat aşa că moartea vine ca un lucru îngrozitor.

Dar Isus l-a dezbrăcat pe Satan de această putere. L-a dezarmat. A creat o platoşă a neprihănirii pentru noi care ne face imuni la condamnarea diavolului. Cum a făcut asta?

Prin moartea Sa, Isus ne-a şters toate păcatele. Iar o persoană fără păcat nu poate fi condamnată de Satan. Fiind iertaţi, suntem în sfârşit indestructibili. Planul lui Satan era de a distruge domnia lui Dumnezeu condamnând urmaşii lui Dumnezeu tocmai în curtea de judecată a lui Dumnezeu. Dar acum, în Cristos, nu mai este nici o osândire. Trădarea lui Satan a eşuat. Răzvrătirea sa cosmică a fost dejucată. Crucea a trecut peste el. Şi în curând îşi va da ultima suflare.

Crăciunul aduce libertate. Libertatea de frica morţii.

Isus a luat natura noastră în Betleem, a murit moartea noastră în Ierusalim – pentru ca noi să trăim fără frică în oraşul nostru, astăzi. Da, fără frică. Dacă cea mai mare ameninţare a bucuriei mele a trecut, atunci de ce să mă tem de cele mai mici ameninţări? Cum poţi spune (cu adevărat!), „Ei bine, nu îmi este frică de moarte dar îmi este frică să nu-mi pierd locul de muncă?” Nu. Nu. Gândeşte-te!

Dacă moartea (am zis, moartea! – să nu ai puls, eşti rece, ai plecat de aici!) dacă moartea nu mai este o temere, atunci suntem liberi, cu adevărat liberi. Liberi să ne asumăm orice risc sub soare pentru Cristos şi pentru dragoste. Nu mai există robie faţă de îngrijorare.

Dacă Fiul te-a făcut liber, atunci eşti cu adevărat liber!

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/christmas-is-for-freedom

De ce a venit Isus?

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14-15)

Acesta este, cred, textul meu favorit de Advent pentru că nu ştiu un altul care să exprime atât de clar legătura dintre începutul şi sfârşitul vieţii pământeşti a Domnului Isus – între întrupare şi crucificare. Aceste două versete ne spun clar de ce a venit Domnul Isus; şi anume, să moară. Le poţi folosi foarte bine pentru un prieten necredincios sau un membru din familie în a prezenta pas cu pas perspectiva ta creştină asupra Crăciunului. Ai putea merge aşa, luând pe rând câte o frază:

Astfel, dar, deoarece copii sunt părtaşi sângelui şi cărnii

Read more