Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

esec

Slăbiciunea şi eşecul îţi vor zidi credinţa

Sunt multe lucruri pe care aş fi dorit ca cineva să mi le spună când aveam treizeci de ani, pentru că la treizeci de ani credeam că m-am realizat în viaţă.

Nu era adevărat.

Viaţa mi s-a întors pe dos foarte repede. Aş fi vrut ca cineva să-mi spună,

Te ţii de lucruri nesemnificative şi crezi în tine având motivaţii greşite. Nu-ţi mai judeca viaţa după realizările tale sau „binecuvântări,” fie materiale, relaţionale sau ce ţin de reputaţie, pentru că niciuna nu va dura. Ceea ce acum consideri binecuvântare îţi va fi luat şi când se va întâmpla asta vei descoperi că a fi binecuvântat are de-a face cu ceva mai profund şi mai de durată decât îţi poţi imagina.

Nu aveam cum să-mi pregătesc sinele de treizeci de ani pentru ceea ce mă aştepta. Cum te poţi pregăti pentru necunoscut? Mă bucur că nu ştiam ce va urma, dar aş fi vrut să ştiu că în timp ce Dumnezeu îmi lua comorile pământeşti, El îmi dădea ceva ce nu avea cum să-mi fie luat – mi s-a dăruit pe El însuşi.

Aş fi vrut să ştiu că a te încrede în Dumnezeu nu este niciodată o greşeală şi că va folosi fiecare picătură a durerii mele pentru binele meu şi gloria Sa. Şi aş fi vrut să ştiu că aceea viaţa în Cristos va fi din ce în ce mai bună, pentru că Isus întotdeauna păstrează cel mai bun vin pentru final.

Preţul pentru o carieră de succes

Read more

Doamne, trezeşte-mi dragostea dintâi

În 1677, Henry Scougal, la 27 de ani, îi scria unui prieten: “Valoarea şi excelenţa unui suflet este măsurată de obiectul dragostei sale” (Viaţa lui Dumnezeu în sufletul omului). Este una din cele mai pătrunzătoare propoziţii în limba engleză (sau orice altă limbă).

Este o propoziţie devastatoare. Ne lasă pur şi simplu descoperiţi. Pentru că, aşa cum spunea John Piper,

Sufletul este măsurat de zborurile sale

Unele joase, unele înalte

Inima este cunoscută prin bucuriile sale

Pentru că plăcerile niciodată nu mint. (Plăcerile lui Dumnezeu)

Plăcerile niciodată nu mint. Putem să ne înşelăm pe noi şi pe alţii în multe feluri, dar plăcerea este denunţătorul inimii, pentru că plăcerea este indicatorul comorii noastre. Ştim că ceea ce preţuim cu adevărat este ceea ce iubim cu adevărat pentru că Isus a spus, „unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:21). Deci „ceea ce descoperă excelenţa sau răutatea noastră nu este lucrul pe care ni-l dorim din datorie ci lucrul pe care îl dorim din pasiune” (Plăcerile lui Dumnezeu, 4). Plăcerea este bucuria pe care o experimentăm cu privire la o bogăţie pe care o iubim şi care ne face să vindem totul doar ca s-o avem (Matei 13:44).

Henry Scougal a avut dreptate într-un mod minunat, devastator şi biblic: obiectul dragostei noastre, comoara pe care ne-o dorim cu pasiune, măsoară valoarea şi excelenţa sufletului nostru.

Cercetează-mă, Dumnezeule

Read more

Cel mai de succes „pas dat înapoi” al lui Dumnezeu

De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:9-11)

Crăciunul marchează începutul celui mai de succes „pas dat înapoi” al lui Dumnezeu. Întotdeauna I-a plăcut să-şi arate puterea prin aparente înfrângeri. El face retrageri tactice pentru a câştiga victorii strategice.

În Vechiul Testament, lui Iosif, unul din cei doisprezece fii ai lui Iacov, i s-a promis glorie şi putere în visul său (Geneza 37:5-11). Dar pentru a obţine aceea victorie, el trebuia să devină sclav în Egipt. Şi, ca şi cum acest lucru nu ar fi fost suficient, când condiţiile sale s-au îmbunătăţit datorită integrităţii sale, a ajuns mai rău decât un sclav: un prizonier.

Dar totul a fost planificat. Planificat de Dumnezeu pentru binele său şi pentru binele familiei sale, şi eventual pentru binele întregii lumi! Pentru că acolo în închisoare el a întâlnit pe servitorul lui Faraon, care până la urmă l-a dus înaintea lui Faraon, cel ce l-a pus peste tot Egiptul. Până la urmă, visul a devenit realitate. Fraţii său s-au închinat înaintea lui şi el i-a salvat de la foamete. Ce rută neobişnuită înspre glorie!

Dar aceasta este calea lui Dumnezeu – chiar şi pentru Fiul Său. El s-a dezbrăcat de Sine şi a luat chipul unui rob. Mai rău decât un rob – un prizonier – şi a fost executat. Dar la fel ca Iosif, El şi-a păstrat integritatea. „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi” (Filipeni 2:9-10).

Şi aceasta este calea lui Dumnezeu şi pentru noi. Nouă ni s-a promis glorie – dacă vom suferi împreună cu El aşa cum spune în Romani 8:17. Calea în sus este în jos. Calea înainte este înapoi. Calea înspre succes este prin paşi daţi înapoi programaţi în mod divin. Ei întotdeauna vor apărea şi se vor simţi ca un eşec.

Dar dacă Iosif şi Isus ne învaţă ceva de acest Crăciun, acest lucru este următorul: Ceea ce Satan şi oamenii păcătoşi au intenţionat pentru rău, dar „Dumnezeu a schimbat răul în bine!” (Gen. 50:20).

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/god-s-most-successful-setback