Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

evanghelizare

Încă caut să-l câştig – Scrisoare către o femeie căsătorită cu un necredincios

Dragă soţie ostenită,

Nu ne-am întâlnit niciodată, dar dacă aş putea, te-aş îmbrăţişa şi ţi-aş spune să nu renunţi şi să nu te laşi copleşită! Ştiu că este greu. Am trecut şi eu printr-o căsnicie de genul „chiar dacă…” timp de 24 de ani: „Soţiilor, chiar dacă soţii voştri nu cred, supuneţi-vă lor şi încercaţi să-i câştigaţi prin viaţa voastră evlavioasă! (parafrazarea mea). Eu eram ostenită. Mă trezeam simţind că nimic nu se va schimba vreodată în căsnicia mea. Eram descurajată. Mă uitam la uriaşii ce apăreau în relaţia noastră şi nu mai priveam la credincioşia lui Dumnezeu.

Ştiu cum este să mă trezesc duminică dimineaţa ca să mă pregătesc pentru biserică ştiind că soţul rămâne acasă şi că trebuie să-mi iau cei doi copii singură la biserică. Ştiu cum este să asculţi o predică despre căsătorie şi să simţi că jumătate nu se aplică, pentru că soţul tău nu este credincios şi nu se gândeşte la ce înseamnă să-ţi iubeşti soţia aşa cum Cristos a iubit biserica. Ştiu cum este să te rogi, să cânţi şi să plângi în baie cu uscătorul de păr pornit, pentru că dacă aş fi făcut-o de faţă cu el, şi-ar fi bătut joc de mine. Cunosc tensiunea constantă de a încerca să-ţi mulţumeşti soţul necredincios şi pe Cristos.

Dumnezeu ştie şi El. Prin Pavel, El spune, „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii?” (2 Corinteni 6:14-16). El ştie că există o diviziune reală şi constantă în căsătoria cu un necredincios. Deşi El a proiectat căsătoria ca să fie unirea într-un singur trup, noi simţim că suntem două animale aduse împreună de un jug greu, abraziv şi masiv. Dar Dumnezeu nu ne lasă fără speranţă.

Trei adevăruri care ne protejează de lipsa de speranţă

Read more

Strategii simple pentru o evanghelizare mai bună

Cum pot fi vieţile noastre marcate de o evanghelizare constantă şi fidelă Scripturii?

Simpla ridicare a acestei întrebări poate naşte vinovăţie în mulţi dintre noi, pentru că de multe ori ne simţim falimentari. Înţeleg. Sunt păstor, dar nu am fost un mare evanghelist. Cu toate acestea, vreau să mă schimb. Anul acesta vreau să cultiv mai multă credinţă în Dumnezeu pentru a creşte în evanghelizare pentru că vreau ca gloria lui Dumnezeu să fie cunoscută şi oameni pierduţi să aibă bucurie veşnică în El. Nu vrei şi tu aceasta? Sunt sigur că vrei.

La fel ca în orice alt domeniu din viaţă, primul pas de acţiune înspre creştere este crearea unui plan. A falimenta în a plănui înseamnă a plănui să falimentezi, nu? Aşadar iată planul meu simplu, biblic care nu garantează că necredincioşii vor deveni ucenici, dar cultivă credincioşie: roagă-te, fii prezent şi prezintă-te ca fiind creştin.

Roagă-te specific pentru oameni specifici

În primul rând, trebuie să ne rugăm pentru ca oamenii să fie salvaţi. Numai Domnul poate învia morţii spirituali din jurul nostru. Pe cine aducem înaintea Domnului în fiecare zi? Dumnezeu ne spune, „nu aveţi, pentru că nu cereţi” (Iacov 4:2)! Creşterea în credincioşia evanghelistică începe prin a o cere mai mult lui Dumnezeu.

De aceea începe un plan de rugăciune evanghelistic. Pentru familia noastră, avem un timp regulat înainte de culcare, în care ne strângem cu toţi ca să citim ceva din Scriptură şi să ne rugăm. Nu este ceva ieşit din comun. Uneori nu o facem. Dar am ajuns să transformăm aceasta într-un obicei aproape constant. Când ne-am mutat în acest cartier, acum cinci ani de zile, familia noastră a început să se roage constant ca Domnul să ne ajute să fim ucenici în cartier. Lucrurile nu s-au întâmplat imediat, dar am văzut cum Domnul face nişte lucruri uimitoare, pe care le recunoaştem ca fiind răspunsul direct la rugăciune.

Read more

‚Dumnezeu face lucrarea, punct’ – Un tribut adus lui Billy Graham

Autor: John Piper 

Mi-am adus aminte în această dimineaţă (cu mai multă emoţie decât mă aşteptam) că una din fricile vieţii mele, pe când eram un băiat ce a crescut în Greenville, Carolina de Sud, a fost ca nu cumva Billy Graham să moară. Ştiu că exista în aceea frică o măsură mare de eşec imatur în a mă încrede în Dumnezeu, care s-ar descurca să conducă lumea şi fără Billy Graham. Dar asta îţi arată o părticică din rolul pe care el l-a jucat, fiind ca un soare ce ţinea planetele la locul lor în sistemul meu solar al lumii religioase de la sfârşitul anilor 1950.

Acum am 72 de ani, sunt în Minneapolis şi nu mai sunt un adolescent din Carolina de Sud. Iar Billy a murit astăzi la vârsta de 99 de ani. Toată dimineaţa am cântat cântările lui („Aşa cum sunt” şi „Ce mare eşti”). Tumultul de emoţii pe care le-au trezit, după o viaţă întreagă de legături profunde, este o dulce tristeţe. Mulţumesc, Doamne, că ai răspuns rugăciunilor mele copilăroase şi i-ai păstrat viaţa atât de mult. Şi nu doar viaţa sa, ci şi credinţa şi mărturia sa.

„Ţie mă predau”

Billy Graham s-a născut pe 7 noiembrie, 1918, în Carolina de Nord. În 1934, la predicarea evanghelistului Mordecai Ham, Billy a fost convertit la Cristos. El a mers la Universitatea Bob Jones din Cleveland, Tennessee, pentru un an şi a petrecut trei ani şi jumătate la Institutul Biblic Florida din Tampa. În martie 1938, a simţit prima dată chemarea la predicare din partea lui Dumnezeu.

Read more

Peste cadavrele noastre – costul avertizării celor pierduţi

Într-una din cele mai sumbre ocazii, el a căutat să-i mângâie pe cei ce plângeau. Sicriul rece împodobea un trup răcit în timp ce ochii familiei şi a prietenilor, apăsaţi de tristeţe, priveau înspre vorbitor. Acesta dorea să le aducă orice mângâiere ar fi putut. De aceea, a făcut ceea ce mulţi păstori bine intenţionaţi fac în această situaţie: a abandonat adevărul.

Mulţi pot simpatiza cu impulsul de a face aşa ceva. Femeia din faţa lui a trăit cât se poate de lumesc, L-a batjocorit pe Dumnezeu şi Cuvântul Lui ori decât ori avea ocazia. Cu toţi prieteni şi familia în jurul ei, nu părea timpul potrivit pentru a spune ceea ce Dumnezeu spune de fapt. De aceea, păstorul a proclamat că – undeva în adâncul sufletului – ea a fost o persoană bună şi acum este cu Domnul în Cer.

În acel moment, când toţi erau mulţumiţi de cuvintele păstorului, o tânără femeie a vorbit:

Este o minciună! Nu-l credeţi! Nu veţi fi toţi într-un loc mai bun! Această speranţă este falsă! Doar cei ce cred în Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care a murit şi a înviat, vor fi mântuiţi! Doar cei care se pocăiesc, cred şi-L urmează până la sfârşit vor fi într-un loc mai bun. Mânia îi aşteaptă pe toţi cei ce mor în păcat! Vă rog, credeţi! El este gata să vă ierte!

Oamenii se holbau înspăimântaţi. Uşierul s-a apropiat de ea, invitând-o să plece. O persoană i-a spus furios să tacă odată din gură. Asta pentru că gura iadului era larg deschisă. În joc erau sufletele. Adevărul lui Dumnezeu a fost măcelărit. Ea a încercat, singură, să-i avertizeze pe cei dragi de calea înspre pieire.

Soţia mea a fost la această înmormântare în urmă cu zece ani. A fost martora cuvintelor sentimentale ale păstorului, a văzut abordarea uşierului şi a auzit limbajul dur adresat ei. Ea era aceea tânăra care, cu o voce tremurândă, a oferit tuturor celor ce ar asculta-o, har la poarta iadului.

Păcătoşi în mâini mânioase

Read more

Cum devine evanghelizarea simplă pentru oricine

“Eu nu pot să fac ceea ce faci tu,” îmi spune fratele meu creştin, făcând câţiva paşi înapoi după o sesiune pregătitoare de evanghelizare. „Eu nu le am cu vorbitul.”

Întotdeauna mi se pare o mărturisire ciudată. De obicei vine după cinci minute de conversaţie extraordinară. Am discutat despre scorurile din sport, vreme, copii şi filme. Nu au fost pauze jenante, nici o încurcare a limbii, nimic care să-mi sugereze că persoana aceea are probleme cu înţelegerea sau comunicarea limbii pe care o vorbeşte. Dar, aparent, nu le are cu vorbitul.

Nu are această problemă când vorbim despre echipa sa favorită sau show-ul său favorit de televiziune. Dar problema apare atunci când subiectul discuţiei este credinţa. În rest, se pare că le are chiar bine cu vorbitul. Majoritatea oamenilor se descurcă cu vorbitul. Civilizaţia s-a clădit pe aşa ceva. Deci, care este problema?

Problema este frica. Nu ne este destul de frică.

Ceea ce-ţi capturează inima îţi mişcă limba

Read more

5 moduri în care Satan discreditează convertirile musulmanilor

Vreau să-ţi spun câteva veşti încurajatoare: în ciuda unor istorisiri fără suport şi a unor statistici exagerate, este adevărat că istoria nu a mai văzut atât de mulţi musulmani care îşi pleacă genunchiul înaintea Domnului Isus!

Ultimii 27 de ani de creştere a secerişului în mijlocul musulmanilor a fost remarcabil! Fiind unul din cei ce şi-a dedicat viaţa înţelegerii islamului şi împărtăşirii Evangheliei cu musulmanii, cred că avem toate motivele să fim bucuroşi, recunoscători şi plini de speranţă! Dumnezeu lucrează. Şi deşi este nevoie să se ajungă încă la marea majoritate a musulmanilor, Regele regilor nu-şi prinde mâinile sub barierele masive în calea atingerii lor.

La sfârşitul Bibliei, ni se spune că Isus va răscumpăra oameni din „orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam [grup etnic]” (Apocalipsa 5:9). Aşadar avem motive biblice şi observabile pentru a crede că vor fi zeci de mii de musulmani în acea mulţime ce I se închină Salvatorului! Dar de asemenea pot spune că este prea devreme să ne simţim biruitori sau satisfăcuţi cu răspunsul prezent. 98% din lumea musulmană – 24% din toţi bărbaţii, femeile şi copii de pe planetă – sunt încă sub înşelăciunea unui profet fals. Sufletele lor sunt în mare pericol. Satan încă îi ţine pe prea mulţi sub robie. Trebuie să ne rugăm, să planificăm şi să lucrăm pentru a vedea mai mulţi musulmani care îmbrăţişează Evanghelia şi vin la Isus.

Cinci manevre ale lui Satan

Read more