Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

libertate

Cine o poate găsi? – Regândind standardul femeii din Proverbe 31

Când căutăm în Cuvântul lui Dumnezeu călăuzire pentru a fi cea mai bună soţie şi mamă, nu putem trece peste Proverbe 31. Cine nu ar dori să fie la fel de talentată, eficientă, puternică, grijulie şi neînfricată ca această femeie?

Dar în calitate de fiinţe umane normale, multe dintre noi suntem mai predispuse să ne pitim atunci când această femeie aparent perfectă ne este pusă înainte ca exemplu. Cu adevărat, cine poate să o găsească? Nu toate avem un simţ bun al administrării sau a oportunităţilor. Multe nu avem darul şi creativitatea de a face haine pentru familie şi gospodărie. Nu ştiu dacă am văzut vreodată pe cineva care este eficientă atât dimineaţă cât şi noaptea aşa cum este această persoană.

Dacă femeia din Proverbe 31 stârneşte în noi doar vinovăţia că până şi în cea mai bună zi a noastră ne lipseşte abilitatea de a împlini standardul chemării noastre, ce ajutor este ea pentru femeia care se străduieşte să-L onoreze pe Dumnezeu?

Ce a făcut ea?

Read more

Roagă-te rugăciuni mai scurte

Mare parte din viaţa mea, două din cele mai importante versete din Biblie despre rugăciune, mi-au scăpat din vedere. Posibil să fi fost distras de versetele mai faimoase despre rugăciune care urmau după acestea.

Câţi dintre noi ştim „Rugăciunea Domnească” pe de rost, din Matei 6:9-13, „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău…”? Dar înainte ca Isus să ne arate cum să ne rugăm, El ne învaţă ceva despre rugăciune în versetele anterioare. Iar două mii de ani de tradiţie şi repetiţie acumulată posibil să fii acoperit principiile clare ale lui Cristos care funcţionează în faimoasa Sa rugăciune-exemplu.

În mod ironic, cel puţin pentru mine, ceea ce Isus spune înainte de această rugăciune a fost înecat de o repetare mecanică pe care o dezaprobă atât de clar în preambul:

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:7-8)

Împotriva instinctelor noastre de păgâni

Read more

Crăciunul aduce libertate

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14-15)

Isus a devenit om pentru că exista nevoia morţii unui om care este mai mult decât om. Întruparea a arătat cum Dumnezeu s-a aşezat singur în linia morţii.

Cristos nu a riscat moartea. El a ales moartea. A îmbrăţişat-o. Tocmai de aceea a venit: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45).

Nu-i de mirare că Satan a încercat să-L întoarcă pe Isus de pe drumul crucii – în pustie (Matei 4:1-11) şi prin gura lui Petru (Matei 16:21-23)! Crucea era distrugerea lui Satan. Cum l-a distrus Isus?

Evrei 2:14 spune că Satan are „puterea morţii.” Asta înseamnă că Satan are abilitatea de a face moartea înfricoşătoare. „Puterea morţii” este puterea care ţine oamenii în robie prin frica de moarte. Este puterea de a ţine oamenii în păcat aşa că moartea vine ca un lucru îngrozitor.

Dar Isus l-a dezbrăcat pe Satan de această putere. L-a dezarmat. A creat o platoşă a neprihănirii pentru noi care ne face imuni la condamnarea diavolului. Cum a făcut asta?

Prin moartea Sa, Isus ne-a şters toate păcatele. Iar o persoană fără păcat nu poate fi condamnată de Satan. Fiind iertaţi, suntem în sfârşit indestructibili. Planul lui Satan era de a distruge domnia lui Dumnezeu condamnând urmaşii lui Dumnezeu tocmai în curtea de judecată a lui Dumnezeu. Dar acum, în Cristos, nu mai este nici o osândire. Trădarea lui Satan a eşuat. Răzvrătirea sa cosmică a fost dejucată. Crucea a trecut peste el. Şi în curând îşi va da ultima suflare.

Crăciunul aduce libertate. Libertatea de frica morţii.

Isus a luat natura noastră în Betleem, a murit moartea noastră în Ierusalim – pentru ca noi să trăim fără frică în oraşul nostru, astăzi. Da, fără frică. Dacă cea mai mare ameninţare a bucuriei mele a trecut, atunci de ce să mă tem de cele mai mici ameninţări? Cum poţi spune (cu adevărat!), „Ei bine, nu îmi este frică de moarte dar îmi este frică să nu-mi pierd locul de muncă?” Nu. Nu. Gândeşte-te!

Dacă moartea (am zis, moartea! – să nu ai puls, eşti rece, ai plecat de aici!) dacă moartea nu mai este o temere, atunci suntem liberi, cu adevărat liberi. Liberi să ne asumăm orice risc sub soare pentru Cristos şi pentru dragoste. Nu mai există robie faţă de îngrijorare.

Dacă Fiul te-a făcut liber, atunci eşti cu adevărat liber!

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/christmas-is-for-freedom