Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

lupta

Doar omorârea păcatului nu te reînnoieşte

Dacă rezumăm viaţa creştină doar la a omorî păcatul, ne furăm pe noi înşine de cea mai profundă speranţă şi cele mai înalte bucurii.

Da, fiecare creştin adevărat îşi va omorî păcatul. Orice altă versiune sau distorsiune a creştinismului nu corespunde cu motivul pentru care Cristos a murit. „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare” (Efeseni 4:22). „Dacă trăiţi după îndemnurile ei [ale firii], veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13). Dacă nu omorâm păcatul, vom muri în păcatul nostru. Dar dacă purtăm război împotriva păcatului, în puterea Duhului, dovedim că Isus este viu în noi şi că noi nu vom muri vreodată.

A omorî păcatul este parte esenţială a vieţii creştine, dar nu este esenţa vieţii creştine. Când Cristos ne cheamă ca să ne lepădăm de noi înşine, să ne luăm crucea zilnic şi să-L urmăm – şi ne porunceşte să ne lepădăm de noi înşine – o face pentru ca „să avem viaţă, şi s-o avem din belşug” (Ioan 10:10). Ceea ce punem pe noi este mult mai măreţ decât orice dăm jos de pe noi sau lăsăm în urmă.

Noul tu

Dumnezeu ne-a dat liste a păcatelor pe care trebuie să le asasinăm. De exemplu, Coloseni 3:5, 8-9: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli…  Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.” Nu îl putem urma pe Cristos fără să dăm jos ceva, dar asta nu înseamnă că a-L urma pe Cristos are de-a face doar cu ceea ce dăm jos.

Read more

Poţi câştiga războiul împotriva păcatului

Dacă eşti creştin, cunoşti ce înseamnă război. Războiul cu mândria ta, războiul cu pofta ta, războiul cu mânia ta. Război acasă, război la serviciu, război când eşti singur. Război în capul tău, război în inima ta, război în gura ta.

Omori un duşman şi altul îi ia locul. Îţi faci drum spre un deal şi când ajungi acolo mai apar încă zece din spatele lui. O oră de lipsă de veghere şi ai pierdut teren. Zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, fără să poţi întrezări finalul.

Poate că în mijlocul bătăliei, când duşmanul din tine îl simţi fără milă, te întrebi, „Este normal? Este aceasta adevărata viaţă creştină – acest mers greoi, această veghere constantă, această lepădare dură a atâtor lucruri din mine?”

În astfel de momente, Cristos, comandantul nostru, vine împreună cu noi şi ne aduce aminte trei lucruri: războiul este normal, războiul se poate câştiga şi războiul se va sfârşi.

Războiul este normal

Read more

Ce este în neregulă cu mine? – Cum Spurgeon s-a luptat cu depresia

Chiar şi după moartea sa în 1892, Charles Spurgeon continuă să influenţeze în mod profund biserica şi liderii ei. Astăzi, Spurgeon este unul din cei mai citiţi autori creştini, vii sau morţi. Alegând dintre volumele sale de predici, comentariile, meditaţiile şi cărţile sale, mulţi oameni ai lui Dumnezeu continuă să se desfete în roadele slujirii lui Spurgeon.

„Prinţul predicatorilor,” aşa cum a fost numit, a avut un impact deosebit asupra mea. El mi-a fost un mentor spiritual care de multe ori mi-a înviorat şi provocat sufletul. Nu sunt atras în mod principal de convingerile sale teologice sau de succesul său. Mai degrabă, sunt atras de suferinţele sale.

Prinţul scufundat

În ciuda multor binecuvântări şi biruinţe pe care Spurgeon le-a experimentat, el a şi suferit mult în viaţa şi slujirea sa. Una din suferinţele care l-au încercat a fost „depresia fără motiv.” A spus odată într-o predică, „Sufletul meu a fost scufundat aşa de adânc încât puteam să plâng o oră ca un copil şi totuşi nu ştiam de ce plâng” („Greutatea şi bucuria creştinilor”). Depresia fără cauză a chinuit chiar şi pe prinţul predicatorilor, de multe ori simţindu-se ruşinat că era vulnerabil în faţa unei astfel de mâhniri.

Mulţi creştini s-au luptat cu depresia şi, pentru mulţi, părea o lovitură fără motiv. Gândeşte-te la ce spunea David: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42:5). Cu alte cuvinte, „Ce este în neregulă cu mine? De ce mă simt aşa?” Dacă regele Israelului şi prinţul predicatorilor au experimentat o astfel de depresie, cu siguranţă noi nu suntem imuni. Chiar şi cei mai bucuroşi creştini pot cunoaşte nopţile negre şi inexplicabile ale depresiei.

Cum ne putem lupta prin aceste sezoane? Cum a împăcat Spurgeon lupta sa cu depresia şi perspectiva sa asupra unui Dumnezeu al harului? Deşi depresia este complexă, şi unele din remedii pot varia de la persoană la persoană, iată trei adevăruri care pot fi o lumină în întuneric.

Dătătorul paharului

Read more