Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

providenta

Încredinţând lui Dumnezeu durerea copiilor noştri

Am simţit un val de ameţeală care m-a lovit în creştetul capului în timp ce îl ţineam de mână pe băiatul meu de trei ani. Strigătele lui mi-au străpuns inima în timp ce se lupta cu asistenta care dorea să-i introducă cateterul venos central (PICC) pentru următoarele tratamente. Nu ştiu dacă mai pot trece prin aşa ceva, mă gândeam în timp ce am realizat că va trebui să trec încă de trei ori prin acest proces, într-o singură săptămână, cu celălalt copil.

Nu mi-am dorit niciodată aşa ceva pentru copii mei. De fapt, exact de asta mă temeam pentru ei. Îmi doream doar să le ofer o copilărie normală şi să-i protejez de realităţile dure ale vieţii trăite în această lume căzută, atât de mult cât aş fi putut. M-am luptat cu modul în care să înţeleg dorinţa mea de a-mi proteja copii de lucrurile pe care Dumnezeu alege să le îngăduie. Ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu pentru copii mei când ea se manifestă diferit decât o sănătate perfectă – sau măcar normală?

Focul plin de har al rafinatorului

Cum ar fi dacă tocmai lucrurile de care ne temem pentru copii noştri – şi pe care încercăm cu meticulozitate să le controlăm – se dovedesc a fi căile pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a le deschide ochii ca să-L vadă pe El? Dar dacă Dumnezeu foloseşte cele mai grele zile (pe care încercăm să le evităm) pentru a creşte caracterul lor şi pentru a-i aşeza pe o cale diferită, dar veşnic profitabilă decât cea pe care noi am alege-o pentru ei?

Dacă călătoreşti pe un drum greu împreună cu copilul tău sau eşti paralizat de frica a ceva ce s-ar putea să ameninţe confortul şi fericirea lor, vreau să te încurajez arătându-ţi câteva moduri în care L-am văzut pe Dumnezeu folosindu-se de suferinţă în viaţa copiilor mei şi a familiei mele. El a lucrat în noi în moduri pe care nu le-aş schimba nici dacă aş putea. Copii mei au fost atinşi de focul Rafinatorului şi învaţă lecţii preţioase în mijlocul focului.

Read more

Fetiţa noastră are cancer – Cum Dumnezeu s-a îngrijit de familia noastră

În vara anului 2016, fiica noastră de doi ani a fost diagnosticată cu cancer. Din aceea zi până acum, am experimentat mai mult ca niciodată ce înseamnă ca familia bisericii să-ţi poarte de grijă în mijlocul încercării.

Putem spune despre biserica noastră locală ceea ce Pavel a spus despre biserica din Tesalonic: când vine vorba de dragostea frăţească, nu mai au nevoie de învăţătură, pentru că au fost învăţaţi de Dumnezeu să-i iubească pe alţii (1 Tesaloniceni 4:9).

Dumnezeu a promis că El ne va da har şi că va fi cu noi când valurile suferinţei se vor ridica (Isaia 43:2). Dar câteodată uităm că El de multe ori se delectează să-şi arate prezenţa, confortul şi ajutorul prin oamenii Săi.

Nu eşti singur

Read more

Dumnezeul bun din spatele veştilor rele

Recent am primit o serie de veşti tragice care au întors rugăciunile mele normale pline de credinţă şi speranţă în strigăte de plâns pline de chin şi aporie.

Fiica preadolescentă a unui prieten apropiat a căzut dintr-o dată şi inexplicabil în întunericul unei boli mintale, împingându-şi părinţii dezorientaţi în lumea confuză a sistemului de sănătate mintală.

Fiul unui alt prieten bun şi nora lui şi-au pierdut a treia fetiţă din cauza unei tulburări genetice.

Micuţa fetiţă a unui păstor a contractat E.coli la un târg de ţară şi acum se confruntă cu mari provocări de sănătate.

Toate acestea au agravat durerea noastră cu privire la pierderea fiicei noastre adoptive, care a ales să-şi înceapă viaţa împreună cu fiica ei, fără nici un loc în care să poată sta, în Philadelphia, în loc să vină acasă în familia noastră.

De ce, Doamne?

Read more

Slăbiciunea şi eşecul îţi vor zidi credinţa

Sunt multe lucruri pe care aş fi dorit ca cineva să mi le spună când aveam treizeci de ani, pentru că la treizeci de ani credeam că m-am realizat în viaţă.

Nu era adevărat.

Viaţa mi s-a întors pe dos foarte repede. Aş fi vrut ca cineva să-mi spună,

Te ţii de lucruri nesemnificative şi crezi în tine având motivaţii greşite. Nu-ţi mai judeca viaţa după realizările tale sau „binecuvântări,” fie materiale, relaţionale sau ce ţin de reputaţie, pentru că niciuna nu va dura. Ceea ce acum consideri binecuvântare îţi va fi luat şi când se va întâmpla asta vei descoperi că a fi binecuvântat are de-a face cu ceva mai profund şi mai de durată decât îţi poţi imagina.

Nu aveam cum să-mi pregătesc sinele de treizeci de ani pentru ceea ce mă aştepta. Cum te poţi pregăti pentru necunoscut? Mă bucur că nu ştiam ce va urma, dar aş fi vrut să ştiu că în timp ce Dumnezeu îmi lua comorile pământeşti, El îmi dădea ceva ce nu avea cum să-mi fie luat – mi s-a dăruit pe El însuşi.

Aş fi vrut să ştiu că a te încrede în Dumnezeu nu este niciodată o greşeală şi că va folosi fiecare picătură a durerii mele pentru binele meu şi gloria Sa. Şi aş fi vrut să ştiu că aceea viaţa în Cristos va fi din ce în ce mai bună, pentru că Isus întotdeauna păstrează cel mai bun vin pentru final.

Preţul pentru o carieră de succes

Read more

Cel mai de succes „pas dat înapoi” al lui Dumnezeu

De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. (Filipeni 2:9-11)

Crăciunul marchează începutul celui mai de succes „pas dat înapoi” al lui Dumnezeu. Întotdeauna I-a plăcut să-şi arate puterea prin aparente înfrângeri. El face retrageri tactice pentru a câştiga victorii strategice.

În Vechiul Testament, lui Iosif, unul din cei doisprezece fii ai lui Iacov, i s-a promis glorie şi putere în visul său (Geneza 37:5-11). Dar pentru a obţine aceea victorie, el trebuia să devină sclav în Egipt. Şi, ca şi cum acest lucru nu ar fi fost suficient, când condiţiile sale s-au îmbunătăţit datorită integrităţii sale, a ajuns mai rău decât un sclav: un prizonier.

Dar totul a fost planificat. Planificat de Dumnezeu pentru binele său şi pentru binele familiei sale, şi eventual pentru binele întregii lumi! Pentru că acolo în închisoare el a întâlnit pe servitorul lui Faraon, care până la urmă l-a dus înaintea lui Faraon, cel ce l-a pus peste tot Egiptul. Până la urmă, visul a devenit realitate. Fraţii său s-au închinat înaintea lui şi el i-a salvat de la foamete. Ce rută neobişnuită înspre glorie!

Dar aceasta este calea lui Dumnezeu – chiar şi pentru Fiul Său. El s-a dezbrăcat de Sine şi a luat chipul unui rob. Mai rău decât un rob – un prizonier – şi a fost executat. Dar la fel ca Iosif, El şi-a păstrat integritatea. „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi” (Filipeni 2:9-10).

Şi aceasta este calea lui Dumnezeu şi pentru noi. Nouă ni s-a promis glorie – dacă vom suferi împreună cu El aşa cum spune în Romani 8:17. Calea în sus este în jos. Calea înainte este înapoi. Calea înspre succes este prin paşi daţi înapoi programaţi în mod divin. Ei întotdeauna vor apărea şi se vor simţi ca un eşec.

Dar dacă Iosif şi Isus ne învaţă ceva de acest Crăciun, acest lucru este următorul: Ceea ce Satan şi oamenii păcătoşi au intenţionat pentru rău, dar „Dumnezeu a schimbat răul în bine!” (Gen. 50:20).

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/god-s-most-successful-setback

Noi nu pricepem ceea ce Dumnezeu realizează

Ai stat vreodată să te gândeşti cât de ciudat a fost tot ce s-a întâmplat în jurul naşterii lui Isus? Orice şi-ar fi imaginat oamenii că s-ar întâmpla la venirea lui Mesia, nimeni nu şi-a imaginat că va arăta aşa.

În tot ceea ce ne-a descoperit nouă despre acel prim Crăciun straniu, Dumnezeu ne spune nişte lucruri foarte importante cu privire la felul în care vrea ca noi să vedem experienţele tulburătoare, glorioase, frustrante, înfricoşătoare, dureroase, neaşteptate, dezamăgitoare sau chiar tragice din viaţa noastră. Nimeni nu a priceput pe deplin ce se întâmplă în timp ce Fiul lui Dumnezeu intra în lumea noastră. Nimeni nu a văzut toată imaginea – nimeni, afară de Dumnezeu.

Un Mesia neaşteptat

Read more

De dragul oamenilor simpli ai lui Dumnezeu

În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa şi din seminţia lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. (Luca 2:1-5)

Te-ai gândit vreodată ce lucru uimitor este faptul că Dumnezeu a rânduit mai dinainte ca Mesia să se nască în Betleem (aşa cum spune profeţia din Mica 5:2); şi că aşa a rânduit lucrurile pentru ca la împlinirea vremii, mama lui Mesia şi tatăl adoptiv să nu fi trăit în Betleem, ci în Nazaret; iar ca să se împlinească Cuvântul Său şi ca să îi aducă pe cei doi oameni mici, neimportanţi şi anonimi la Betleem, Dumnezeu a pus în inima lui Cezar Augustus gândul ca toată lumea romană să se înscrie fiecare în cetatea sa? O poruncă pentru întreaga lume pentru ca să mişte doi oameni vreo o sută de kilometrii.

Te-ai simţit vreodată, ca mine: mic şi nesemnificativ într-o lume a şapte miliarde de oameni, unde ştirile au în vedere mişcări mari politice, economice, sociale şi oameni importanţi cu o influenţă, putere şi faimă globală?

Read more