Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

rugaciune

Strategii simple pentru o evanghelizare mai bună

Cum pot fi vieţile noastre marcate de o evanghelizare constantă şi fidelă Scripturii?

Simpla ridicare a acestei întrebări poate naşte vinovăţie în mulţi dintre noi, pentru că de multe ori ne simţim falimentari. Înţeleg. Sunt păstor, dar nu am fost un mare evanghelist. Cu toate acestea, vreau să mă schimb. Anul acesta vreau să cultiv mai multă credinţă în Dumnezeu pentru a creşte în evanghelizare pentru că vreau ca gloria lui Dumnezeu să fie cunoscută şi oameni pierduţi să aibă bucurie veşnică în El. Nu vrei şi tu aceasta? Sunt sigur că vrei.

La fel ca în orice alt domeniu din viaţă, primul pas de acţiune înspre creştere este crearea unui plan. A falimenta în a plănui înseamnă a plănui să falimentezi, nu? Aşadar iată planul meu simplu, biblic care nu garantează că necredincioşii vor deveni ucenici, dar cultivă credincioşie: roagă-te, fii prezent şi prezintă-te ca fiind creştin.

Roagă-te specific pentru oameni specifici

În primul rând, trebuie să ne rugăm pentru ca oamenii să fie salvaţi. Numai Domnul poate învia morţii spirituali din jurul nostru. Pe cine aducem înaintea Domnului în fiecare zi? Dumnezeu ne spune, „nu aveţi, pentru că nu cereţi” (Iacov 4:2)! Creşterea în credincioşia evanghelistică începe prin a o cere mai mult lui Dumnezeu.

De aceea începe un plan de rugăciune evanghelistic. Pentru familia noastră, avem un timp regulat înainte de culcare, în care ne strângem cu toţi ca să citim ceva din Scriptură şi să ne rugăm. Nu este ceva ieşit din comun. Uneori nu o facem. Dar am ajuns să transformăm aceasta într-un obicei aproape constant. Când ne-am mutat în acest cartier, acum cinci ani de zile, familia noastră a început să se roage constant ca Domnul să ne ajute să fim ucenici în cartier. Lucrurile nu s-au întâmplat imediat, dar am văzut cum Domnul face nişte lucruri uimitoare, pe care le recunoaştem ca fiind răspunsul direct la rugăciune.

Read more

Dacă Dumnezeu nu te vindecă

Săptămâni de chimioterapie au erodat straturile de piele ale gurii ei, i-a distrus sistemul imunitar şi a culminat într-o operaţie de câteva ore pentru a scoate o tumoare de mărimea unui grepfrut.

În tot acest timp, prietenii şi cei dragi au ridicat o singură rugăciune venită din inimă: Doamne, vindec-o. Ea s-a înfăşurat în cuvintele lor ca într-o armură. Mai apoi, ea a arătat înspre o linie din raportul patologic care descria celulele moarte din centrul tumorii, şi L-a lăudat pe Dumnezeu pentru mila Sa. Ea spunea că procesul de chimioterapie a omorât tumoarea înainte ca medicul să pună bisturiul pe piele, iar vindecarea pentru care se ruga era posibilă.

Dar acele celule moarte nu promiteau vindecarea. Mai degrabă, ele indicau un cancer atât de agresiv încât vasele de sânge nu puteau să-l străpungă în centru. Tumoarea creştea atât de repede încât nu putea să-şi susţină propriul nucleu. Câteva luni mai târziu, cancerul nu doar că s-a întors, dar s-a răspândit cuprinzându-i plămânii şi apăsându-i creierul.

Dezechilibrat de durere

Read more

Roagă-te rugăciuni mai scurte

Mare parte din viaţa mea, două din cele mai importante versete din Biblie despre rugăciune, mi-au scăpat din vedere. Posibil să fi fost distras de versetele mai faimoase despre rugăciune care urmau după acestea.

Câţi dintre noi ştim „Rugăciunea Domnească” pe de rost, din Matei 6:9-13, „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău…”? Dar înainte ca Isus să ne arate cum să ne rugăm, El ne învaţă ceva despre rugăciune în versetele anterioare. Iar două mii de ani de tradiţie şi repetiţie acumulată posibil să fii acoperit principiile clare ale lui Cristos care funcţionează în faimoasa Sa rugăciune-exemplu.

În mod ironic, cel puţin pentru mine, ceea ce Isus spune înainte de această rugăciune a fost înecat de o repetare mecanică pe care o dezaprobă atât de clar în preambul:

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:7-8)

Împotriva instinctelor noastre de păgâni

Read more

Trebuie să mă rog în fiecare zi?

Trebuie să mă rog în fiecare zi? Mulţi dintre noi ne luptăm cu o formă a acestei întrebări de-a lungul vieţii de creştin. Dacă ne referim la o datorie de care trebuie să ne absolvim pentru a merita binecuvântările lui Dumnezeu, atunci răspunsul este Nu. Creştinii ar trebui să scoată din vocabularul lor cuvintele a merita, a câştiga şi mi se cuvine atunci când vorbim despre acceptarea noastră în Cristos. Dacă întrebăm referindu-ne la dorinţa accentuată de a experimenta prezenţa lui Dumnezeu care să ne întărească credinţa, să ne dea putere să ascultăm şi să ne aprofundeze bucuria noastră în El, atunci răspunsul este Da. Noi nu ne întrebăm: „este datoria mea să respir în fiecare zi?” Noi respirăm în fiecare zi ca să supravieţuim! Există un loc pentru obligaţie în viaţa creştină, dar nu aceasta ar trebui să ne conducă la rugăciune. O relaţie personală cu Dumnezeu nu va înflori niciodată într-o atmosferă dominată de simţul obligaţiei.

Dacă lucrurile principale în viaţă pe care ni le dorim sunt sănătatea, bunăstarea şi copii frumoşi atunci noi nu ne simţim disperaţi spiritual. Dacă tânjim după dragostea lui Dumnezeu cu toată inima noastră şi-L experimentăm şi creştem în asemănare cu Cristos, atunci simţim o nevoie zilnică care ne conduce în rugăciune.

Nu ştiu un exemplu mai bun de rugăciune disperată şi sinceră decât cea a lui David în Psalmul 63, unde vedem cum cunoaşterea mentală despre Dumnezeu devine o experienţa a inimii.

Rugăciunea implică sete

Read more