În lumea noastră, într-o noapte ce nu prevestea nimic, într-o mică cetate obosită de asuprirea străină şi a secolelor de aşteptări profetice neîmplinite, într-un adăpost în care nimeni nu s-ar fi gândit să-L caute, în grija unor părinţi fără casă şi săraci, a venit Dumnezeu Fiul.

A fost întruparea Sa, dar nu începutul Său. El a existat mai dinainte de concepţia Sa. El a existat înainte de întreaga lume (Ioan 17:5). Tot ceea ce există, vizibil şi invizibil, a fost făcut prin El şi pentru El (Ioan 1:3; Coloseni 1:16), inclusiv,

• Propriul Său ADN care a instruit fiecare celulă să-şi facă datoria în formarea unui trup şi a creierului
• Sângele mamei Lui şi lichidul amniotic care i-a tamponat părul Său negru şi delicat
• Reflexul de tresărire care îl va face să plângă
• Bumbacul tors şi transformat în scutecele de înfăşat care i-au cuprins mâinile şi picioarele micuţe pentru a atenua reflexul de tresărire
• Copacii din care s-a făcut lemnul pentru ieslea ce îl găzduia
• Tânăra mamă obosită, în dureri, care dormea lângă El după ce i-a dat naştere
• Obositul, atentul şi uimitul tânăr pe care-l va numi „Tată”, şi care acum făcea focul
• Intrigaţii păstori care îşi făceau drumul prin câmp
• Mulţimea de îngeri care au zguduit cerul Betleemului cu veşti bune ale unei mari bucurii
• Şi ciudata stea care a atras pe acei ciudaţi astrologi persani ca să se închine Lui

Stând acolo, arătând la fel ca orice alt bebeluş iudeu care s-a născut în noaptea aceea, El era „chipul Dumnezeului nevăzut” (Coloseni 1:15). În timp ce natura Sa umană dormea ca un bebeluş, natura Sa divină ţinea toate lucrurile împreună în existenţă (Coloseni 1:17).

În întuneric a venit

În lumea noastră a venit Dumnezeu Fiul, pentru că Dumnezeu Tatăl a iubit aşa de mult oameni pierduţi care populau această planetă blestemată şi terorizată de Satan (Ioan 3:16; 1 Ioan 5:19). Oamenii – noi, oamenii – piereau pentru că L-au respins şi s-au răzvrătit împotriva Tatălui, şi, în respingerea Lui, noi L-am respins şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt.

În respingerea Creatorului nostru sfânt şi trinitar, noi am devenit fii şi fiice ale neascultării, urmând mersul acestei lumi şi pe prinţul puterii văzduhului, trăind în poftele firii noastre şi împlinind dorinţele trupului şi minţii, devenind copii ai mâniei din fire, fiind destinaţi distrugerii eterne (Efes. 2:2-3; 2 Tes. 1:9).

Dar Dumnezeu

Dar Dumnezeu… dar Dumnezeu Tatăl, fiind bogat în îndurare şi iubindu-ne cu o dragoste aşa de măreaţă încât nici nu ne-o putem închipui, pe când eram noi încă morţi în fărădelegile noastre împotriva Lui, Şi-a trimis singurul Său Fiu – Fiul Său veşnic preaiubit – în lumea aceasta rea ca să ne răscumpere din moartea noastră spirituală şi veşnică, pentru a ne aduce la viaţă veşnică (Efes. 2:4-5).

Şi Fiul a iubit aşa de mult pe Tatăl şi ne-a iubit aşa de mult pe noi, cei ce ne-a creat, încât s-a smerit şi a luat trup uman pentru ca să poarte păcatele noastre în trupul Său pe cruce, pentru ca să nu pierim ci să avem viaţă veşnică (Filip. 2:7-8; Ioan 1:14; 1 Petru 2:24; Ioan 3:16).

Fiul a venit ca să ne aducă salvare, nouă, celor mai cumpliţi, pentru că cea mai mare dorinţă a Sa şi a Tatălui a fost ca noi să fim cu El pentru totdeauna şi să experimentăm plinătatea bucuriei şi desfătări veşnice în timp ce-L vedem în toată gloria Sa divină – pentru care am fost creaţi să ne găsim toată împlinirea (Evrei 7:25; Ioan 17:24; Psalmul 16:11). Iar în veacurile ce vor veni, când această vale a umbrei morţii va dispărea şi El ne va şterge orice lacrimă din ochi, şi moartea, plânsul, jalea şi durarea nu vor mai fi, Tatăl îşi va arăta bogăţiile de nemăsurat ale harului Său în bunătate faţa de noi în Cristos Isus (Efes. 2:7; Apoc. 21:4).

Veniţi să ne închinăm Lui

De aceea a venit Dumnezeu Fiul în lumea noastră.

• De aceea s-a născut în familia unor simpli ţărani
• De aceea o iesle pentru animale a fost primul Său pat
• De aceea păstorii au fost primii care I s-au închinat
• De aceea neamurile păgâne au fost invitate să I se închine
• De aceea a fost crescut în Nazaret
• De aceea ai Săi nu L-au primit (Ioan 1:11)
• De aceea, după ce a predicat Evanghelia harului, a vindecat bolnavii, a eliberat demonizaţii, a înviat morţii, a fost trădat de un ucenic, negat şi abandonat de ceilalţi ucenici, acuzat pe nedrept de liderii religioşi, dat pe mâna stăpânirii păgâne şi crucificat în mod brutal în cel mai umilitor fel
• Şi de aceea a înviat a treia zi din morţi

Dumnezeu Fiul a venit în lumea noastră să poarte pe deplin ruşinea noastră în calitate de fii şi fiice ale neascultării păcătoase pentru ca să fim calificaţi pentru înfiere în calitate de fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi să împărtăşim cu Fiul, Cel întâi născut, fiecare binecuvântare spirituală a moştenirii Sale veşnice, infinite şi glorioase (Col. 1:12, 18; Efes. 1:3-6).

Vino. Vino afară din complicaţiile, confuzia şi haosul Crăciunului. Vino la ieslea simplă, vino la crucea brutală şi vino la mormântul gol. Vino şi primeşte din nou vestea bună a unei mari bucurii care este pentru toţi oamenii şi toate neamurile (Luca 2:10): lucrările lui Satan şi puterea morţii pe care o stăpâneşte a fost distrusă (1 Ioan 3:8; Evrei 2:14), robia păcatului a fost zdrobită (Romani 6:17-18), şi darul gratuit al vieţii veşnice este al tău în Cristos Isus, dacă crezi în El (Romani 6:23; Ioan 3:16).

„Veniţi să ne-nchinăm Lui, Cristos este Domn.”

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/into-the-darkness-he-came