Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou… (Ieremia 31:31)
Dumnezeu este drept, sfânt şi separat de păcătoşi ca noi. Aceasta este principala noastră problemă de Crăciun – şi oricând altcândva. Cum putem să stăm drepţi înaintea unui Dumnezeu drept şi sfânt?
Cu toate acestea, Dumnezeu este plin de milă şi a promis în Ieremia 31 (cu cinci sute de ani înainte de Cristos) că într-o zi, El va face ceva nou. El va înlocui umbra cu Realitatea lui Mesia. Şi va acţiona cu putere în viaţa noastră şi va scrie voia Sa pe inima noastră pentru ca să nu fim constrânşi din afară, ci de bunăvoie, dinlăuntrul, ca să-L iubim, să ne încredem în El şi să-L urmăm.
Aceasta ar fi cea mai măreaţă salvare imaginabilă – dacă Dumnezeu ne-ar oferi cea mai măreaţă Realitate în univers de care ne putem bucura şi apoi să aşeze în noi aceea Realitate în aşa fel încât să ne bucurăm de ea cu cea mai mare libertate şi plăcere posibilă. Despre un astfel de dar al Crăciunului se merită să cânţi.
Dar asta este, de fapt, ceea ce El a promis în Noul Legământ. Însă există un mare obstacol. Păcatul nostru. Separarea noastră de Dumnezeu din cauza nelegiuirilor noastre.
Cum se poate atunci ca un Dumnezeu sfânt şi drept să ne trateze pe noi, păcătoşii, cu atâta bunătate în cât să ne ofere cea mai măreaţă Realitate din univers (Fiul Său) pentru a ne bucura cu cea mai măreaţă, posibilă bucurie?
Răspunsul este că Dumnezeu a pus păcatele noastre pe Fiul Său şi le-a judecat acolo, pentru ca să nu le mai aibă în vedere şi astfel să ne trateze cu milă, dar să rămână drept şi sfânt în acelaşi timp. Evrei 9:28 spune că Isus Cristos „S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora”.
Cristos a purtat păcatele noastre în trupul Său când a murit (1 Petru 2:24). El a luat judecata noastră (Romani 8:3). El a anulat vina noastră (Romani 8:1). Şi asta înseamnă că păcatele noastre sunt iertate (Fapte 10:43). Ele nu mai sunt în vederea lui Dumnezeu ca o bază pentru condamnare. În acest sens, El „le uită” (Ieremia 31:34). Ele sunt ispăşite în moartea lui Cristos.
Ceea ce înseamnă că Dumnezeu este acum liber, în dreptatea Sa, să reverse peste noi toate promisiunile extraordinar de măreţe ale noului legământ. El ne oferă pe Cristos, cea mai mare realitate din Univers, pentru bucuria noastră. Şi El scrie propria Sa voie – inima Sa – pe inima noastră pentru ca să-L putem iubi pe Cristos, să ne încredem în Cristos şi să îl urmăm pe Cristos din interior înspre exterior, cu libertate şi bucurie.
Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/the-greatest-salvation-imaginable
Recent Comments