Durerea şi-a impus birul asupra mea – fizic, emoţional şi mintal. Dauna nu este întotdeauna vizibilă pe faţa mea sau în cuvintele mele, dar este întotdeauna acolo, ispitindu-mă să văd totul prin lentila unei inimi rănite şi a unui duh zdrobit.

Nimeni nu trăieşte această viaţă neatins. Cu toţii experimentăm zdrobirea şi fragilitatea acestei lumi într-un mod sau altul. Fie că înfruntăm dezamăgiri zilnice, un trup ce îmbătrâneşte, o boală ce ne schimbă viaţa, abuzuri, relaţii rupte sau pierderi, durerea pe care o experimentăm se împleteşte în ţesătura vieţii noastre. Ne schimbă, câteodată lăsând în urmă cicatrici sau un şchiopătat.

Cicatricile invizibile

Cunosc foarte bine cum suferinţa îşi lasă cicatricile. Unele sunt vizibile, în timp ce altele sunt ascunse în ţesătura fiinţei mele. Multiplele cicatrici de pe glezna mea îmi aduc aminte că nu mai pot, fizic, să fac atât de multe lucruri ce-mi plăceau să le fac. O altă cicatrice îmi va fi lăsată din cauza tubului cateterismului venos central pus în braţul meu pentru a-mi trata boala cronică. Dar cicatricea dinăuntru – aceea pe care nu o poate vedea nimeni – este cea care îmi ameninţă nădejdea şi bucuria cel mai mult.

Sunt o femeie care poartă cicatrici ale diferitelor forme de abuz şi care se chinuie să nu vadă toate relaţiile prin ochii neîncrederii. Sunt o mamă care poartă cicatrici pentru că nu ştie dacă nu cumva şi-a transmis boala celor patru copii. Şi sunt o fiinţă păcătoasă care poartă cicatricile propriilor mele alegeri păcătoase.

Dar pentru fiecare copil al lui Dumnezeu, păcatul, durerea şi cicatricile nu vor avea ultimul cuvânt. Prin harul lui Dumnezeu, ele pot deveni dovezi binecuvântate a ceea ce Cristos a răscumpărat şi va răscumpăra, prin cicatricile primite de noi pe cruce (Isaia 53:5).

Viaţa provenită din rănile noastre cele mai adânci

În timp ce purtăm cicatricile decăderii acestei lumi, îmbrăcaţi în speranţa salvării prin Isus Cristos, vom ajunge la o înţelegere şi încredere mai profundă a cuvintelor lui Pavel:

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice. (2 Corinteni 4:15-18)

Suferinţele şi cicatricile noastre nu sunt doar temporare. Ele ne şi pregătesc pentru ceva mai măreţ. Ceva etern. Ceva inimaginabil.

Dar cum să nu ne pierdem speranţa când durerea zguduie temelia noastră şi ne dezbracă de tot ceea ce am sperat în lumea aceasta? O facem ancorându-ne în temelia solidă a credincioşiei lui Dumnezeu (nu în abilitatea şi înţelegerea noastră), crezând că El va aduce o viaţa nouă chiar şi din cele mai adânci răni ale noastre. Trebuie să învăţăm să privim la cicatricile noastre prin cicatricile lui Cristos, şi la durerea noastră temporară (indiferent cât de veşnică pare) prin promisiunea gloriei veşnice pe care Dumnezeu o pregăteşte pentru noi.

Durerea şi cicatricile pe care ni le-a lăsat poate că nu vor dispărea în viaţa aceasta, dar creşterea şi maturitatea care apar din lucrarea de vindecare a lui Cristos în viaţa noastră va începe să mărească valoarea Sa şi să crească anticiparea noastră pentru vindecarea eternă ce va veni. Noi devenim mărturii vii a unei speranţe de neclintit – una care este mai mare decât ceea ce ne poate oferi lumea şi mai măreaţă decât ceea ce ne poate lua lumea.

Într-o zi, cicatricile nu vor mai fi, mintea şi trupul nostru zdrobit vor fi întregite, bătălia internă împotriva păcatului va fi redusă la tăcere şi credinţa noastră va deveni în sfârşit vizibilă în prezenţa Salvatorului nostru.

Când durerea din viaţa noastră pare prea grea de dus, şi cicatricile pe care le porţi par prea mari pentru a fi vindecate, luptă-te împotriva minciunilor duşmanului cu adevărul puterii vindecătoare a lui Cristos – atât cea din prezent cât şi cea din viitor. Fixează-ţi ochii pe Salvatorul nostru loial, Cel ce te-a iubit pe tine şi pe mine suficient încât să primească propriile cicatrici pentru a aduce vindecarea noastră.

O voce mai puternică

Duşmanul îşi bate joc de noi în durerea noastră, Niciodată nu vei fi liber. Sunt atât de multe lucruri de care să-ţi fie frică. Bălăceşte-te în vinovăţia ta şi plânge-ţi de milă. Fă loc lipsei de speranţă care te cuprinde. Pentru că eu am furat tot ce este bun, frumos şi onorabil.

Dar Salvatorul nostru spune, „Nu te teme, copile, pentru că tu eşti al Meu. Te-am răscumpărat cu un preţ şi nu te voi lăsa. Durerea va veni, dar nu va câştiga, pentru că Eu am biruit păcatul şi moartea. Eu îţi voi răscumpăra viaţa, pentru că toţi cei care-şi găsesc adăpostul în Mine nu vor fi condamnaţi. Deşi am îngăduit durerea aceasta, ea nu va avea ultimul cuvânt. Te voi purta prin ea şi îţi voi arăta bogăţiile ce le-am strâns pentru tine. Nu-ţi pierde speranţa – harul Meu îţi este de-ajuns.

„Duşmanul este un mincinos, dar Eu îţi spun adevărul: Am început o lucrare bună în tine, şi Eu o voi duce la împlinire în ziua Domnului Isus (Filipeni 1:6). Puterea mea este mai mare decât durerea ta, dragostea Mea neclintită risipeşte orice frică şi speranţa Mea este mai mare decât pierderile tale. Ridică-ţi ochii, copil ostenit, şi odihneşte-te în braţele Mele puternice.”

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/pain-will-not-have-the-last-word