„Îl iubesc pe Isus. Dar pe creştini nu-i suport!”

Am auzit acest lucru (sau ceva de genul) folosit de către unii ca un argument decisiv în a-şi permite să evite interacţiunea în viaţa bisericii. Ce este în spatele acestui sentiment? Cred că este insulta Evangheliei despre care Søren Kierkegaard a scris în cartea sa Instruire în creştinism.

Biserica păgână

Kierkegaard a trăit în Copenhaga, Danemarca, la mijlocul secolului nouăsprezece. Dacă te-ai fi născut în acea vreme şi în acel loc, ai fi fost botezat şi astfel prin lege şi obicei, erai un „creştin.” Şi totuşi, puţini erau cu adevărat creştini. Aşa cum Kierkegaard scrie în cartea sa, un astfel de creştinism diabolic şi cultural a convertit creştinismul în păgânism.

Kierkegaard începe cartea Instruire în creştinism cu chemarea lui Cristos din Matei 11:28: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” Dar cine este acest Isus care a rostit aceste cuvinte? Nu era Isus cel glorificat, ci Isus care era prea uman, prea smerit, prea lipsit de putere umană – Cristosul dispreţuit şi respins de oameni.

Şi astfel, pe loc, suntem confruntaţi cu insulta. Insulta este Cristos care „în starea sa umilă… a rostit aceste cuvinte; de pe tronul slavei Sale, El nu le-a rostit” (19). Adică, nu Cristos cel glorificat a spus aceste cuvinte – sau care le spune acum. Într-adevăr, toţi cei ce trăiesc după învierea lui Cristos cred prea repede că trebuie să fugim la Cristosul înviat şi glorificat, trecând cu vederea pe Cristosul care este „blând şi smerit cu inima” (Matei 11:29).

Preotul, filozoful, politicianul, batjocoritul şi chiar cetăţeanul serios este atras de glorificatul Cristos din propriile lui motive; toţi îl înlătură pe adevăratul Cristos ca fiind o insultă. Aşadar Kierkegaard scrie, „Toată măduva şi vigoarea a fost evaporată din creştinism; tensiunea paradoxului a fost destinsă, cineva poate deveni creştin fără să-şi dea seama şi fără să observe cel puţin posibilitatea insultei… În acest sens, creştinismul devine păgânism” (30). Totuşi adevăratul Cristos este omul dispreţuit, care ne porunceşte, „Vino!” Cunoscând doar Cristosul înălţat, Kierkegaard spune, „noi am îndumnezeit ordinea socială şi am secularizat creştinismul” (77).

Coroană fără cruce

Ce este acest păgânism secular? Păgânismul oferă glorie fără insultă – o coroană fără cruce. Dar dacă vrem să răspundem la chemarea „Veniţi la Mine!” a Domnului Isus, trebuie să venim cu o inimă zdrobită, îndurerată şi frântă, şi pe calea cea strâmtă (62), răspunzând în faţa omului care a pretins că este Dumnezeu, dar care nu ne-a împlinit deloc aşteptările noastre cu privire la Dumnezeu. De fapt, într-o cultură creştină, „omul nu este insultat de afirmaţia că El este Dumnezeu, ci de observaţia că Dumnezeu este acest om” (87). Totuşi este umilul Cristos care ne-a invitat şi ne invită şi astăzi. Nu putem trece cu vedere pe umilul şi răstignitul Cristos pentru a trece direct la glorificatul Cristos.

Dar cum este aceasta o insultă? Ce ne cere Isus? „Umilinţa adevăratului Cristos nu este o simplă umilire; este pur şi simplu imaginea reflectată a glorificării, dar reflecţia ei în lume” (179). Kierkegaard putea cita Romani 8:17 „[suntem] împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” Dar în schimb ne aminteşte de Ioan 12:32: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Ambele texte ne reamintesc că noi trebuie să dorim să fim atraşi la săracul şi umilul Cristos – Cel ce este blestemat şi înălţat. El este omul respingător care a rostit această ofertă, nu altul. Trebuie să ne dorim pe Cel dispreţuit, în umilinţa Sa, suferind împreuna cu El. O vei face?

O mireasă insultătoare

Mulţi vor zice: „Desigur că o voi face! Am făcut-o deja!” Bun, dar unii care spun asta, chiar atunci când o spun, cad în capcana despre care Kierkegaard ne-a avertizat. Tu ai putea spune, „Dar cum se poate aşa ceva?! Kierkegaard trăia în alte vremuri. Noi nu mai trăim într-o cultură creştină – deloc! Cultura noastră este post-creştină, chiar ostilă creştinismului. Eu am răspuns chemării „Veniţi la Mine!” a lui Cristos, cu toate costurile!” Posibil. Posibil nu. Nu dacă ai venit la Cristosul cel glorificat fără posibilitatea insultei. Nu dacă eviţi să te identifici cu biserica lui Cristos.

Vezi, în timp ce Cristos este acum glorificat, biserica nu este. Şi această biserică încă-neglorificată este însăşi trupul lui Cristos care spune tuturor, „Veniţi la Mine!” Această biserică este slabă şi neatractivă şi… insultătoare. Dacă Isus a fost dispreţuit pentru că mânca cu păcătoşii, noi suntem acei păcătoşi. Când biserica spune, „Vino la mine,” mulţi se înfioară! Biserica reflectă tot atâta din insulta Evangheliei cât şi din slava ei. Poate mai multă insultă. Totuşi prin noi, Dumnezeu îşi face chemarea insultătoare; noi suntem insulta Evangheliei. Eu sunt.

Şi cât de mulţi resping azi oferta lui Isus: „Vino la Mine!” pentru că biserica arată aşa de… insultătoare! Noi, biserica, suntem „plini de păcătoşi şi ipocriţi!” Într-adevăr. Şi cei care spun, „Dumnezeu, da; creştinii, nu!” subliniază ceva, dar Dumnezeu subliniază altceva: Tu nu înţelegi chemarea Evangheliei. Pentru a veni la Cristosul glorificat, nu poţi trece cu vederea de insultă – biserică Sa neglorificată. Deşi o persoană poate veni la Dumnezeu, iniţial, fără biserică, nimeni nu poate rămâne cu Dumnezeu în timp ce respinge biserica. Prima atitudine reflectă gloria lui Cristos, ultima atitudine este o respinge a insultei.

„Veniţi la Mine!”

Cristos a spus că este Dumnezeu, dar faptul că El a fost şi om, tocmai aceasta este insulta. El nu a avut păcat, dar nici ceva atrăgător – nu pentru o lume iudaică care aştepta un răscumpărător puternic. La fel este şi astăzi. Nu poţi umbla pe lângă zidul bisericii, încercând să eviţi contaminarea cu vreun păcătos din ea, ca şi cum ar fi o altă cale înspre Dumnezeu. Nu poţi dispreţui trupul lui Cristos care continuă să facă auzită oferta Sa, „Veniţi la Mine!” şi în schimb să treci pe partea cealaltă a drumului ca s-o eviţi.

A veni la Cristos înseamnă a iubi mireasa Sa pătată şi încă neglorificată. Isus continuă să spună, „Veniţi la Mine!” unei lumi impresionată de ideea unui Cristos glorificat, dar biserica prea slabă şi prea umană este cea care strigă în numele Său şi cu autoritatea Sa, „Vino!”

Eşti insultat?

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/do-you-love-jesus-but-not-the-church