Cât de înfricoşător şi cât de minunat este atunci când Dumnezeu râde în hohote.

Râsul Său împarte lumea în două. Duşmanii Lui tremură de frică. Prietenii Lui se ridică în siguranţă. Râsul Său avertizează trădătorii cosmici de osânda lor iminentă, în timp ce le reaminteşte sfinţilor slabi că ce este mai bun pentru ei, urmează.

Râsul vorbeşte

Râsul, pentru Dumnezeu şi pentru noi, este o formă nonverbală de comunicare. Confirmă că se întâmplă ceva mai mult decât ceea ce vezi cu ochii – se întâmplă ceva mai mult decât ce poţi surprinde în cuvinte.

Conform unui articol din Psychology Today, râsul este „una din caracteristicile distinctive ale fiinţei umane” şi poate fi „cea mai contagioasă din toate experienţele emoţionale” – şi totuşi „puţine se cunosc despre mecanismele din spatele acestuia.”

Dar ceea ce este clar – în afara beneficiilor practice pentru sănătatea noastră cum ar fi eliberarea de tensiune, scăderea anxietăţii, stimularea sistemului imunitar şi îmbunătăţirea circulaţiei – cu privire la râs este că acesta „este un sistem de semnalare socială foarte sofisticat.” Râsul este social. Este un efort, indiferent cât de conştient sau nu, de a comunica cu alţii. Singuraticii nu râd, iar când suntem singuri şi din întâmplare râdem cu hohote, vrem să-i anunţăm şi pe alţii de acest lucru – „lol”.

Râsul în Biblie

Râsul exercită o putere comunicativă în Scriptură. De multe ori batjocoreşte, ironizează sau ia în derâdere (Geneza 21:9; 38:23; 39:14, 17; 2 Cronici 30:10; Psalmul 52:6; 80:6; Proverbe 1:26; Ezechiel 23:32; Habacuc 1:10). Râsul unui nebun arată nebunia sa (Proverbe 29:9; Eclesiastul 7:60, în timp ce râsul celui drept arată încrederea sa în Dumnezeu (Psalmul 52:6). Râsul de multe ori prinde forma a ceea ce noi numim astăzi „flirt” (Geneza 26:8).

Dar cel mai important dintre toate este râsul lui Dumnezeu. Creaţi după chipul Său, noi avem râsul de la El – motiv pentru care probabil psihologii de astăzi recunosc că este „una din caracteristicile distinctive ale fiinţei umane” deşi confirmă că „puţine se cunosc despre mecanismele din spatele acestuia.”

Duşmanii lui Dumnezeu pot complota împotriva poporului Său, „Domnul râde de cel rău căci vede că-i vine şi lui ziua” (Psalmul 37:12-13). Dumnezeu râde de cei ce se ridică împotriva Unsului Său (Psalmul 59:8). Şi când râde El, o face de dragul nostru, pentru a comunica cu noi. El râde pentru a ne oferi semnale – semnale care sunt înfricoşătoare pentru duşmanii Lui şi minunate pentru prietenii Săi. Cea mai memorabilă scenă este în Psalmul 2.

Când Dumnezeu râde

Contextul este colorat în alb şi negru: duşmanii lui Dumnezeu se ridică împotriva Lui pe de-o parte, iar prietenii Lui sunt cu El pe de altă parte. „Unsul” Său (Psalmul 2:2) este alesul conducător uman al poporului Său, peste care şi-a arătat favoarea. Împreună cu regele lui Dumnezeu sunt şi supuşii săi loiali – în primul rând fiind vorba de regele lui Israel şi poporul Său, iar astăzi, Cristos însuşi şi Biserica Sa împreună cu El.

Pentru poporul lui Dumnezeu, râsul Său le oferă multă mângâiere. Dumnezeu râde ca să risipească temerile noastre. Dumnezeu râde pentru a ne aminti că nici un scop al Său nu poate fi zădărnicit. Noi nu ne temem împreună cu popoarele răzvrătite, pentru că noi I-am auzit vocea. Noi am primit promisiunile Sale. Minune după minune, aşa de nevrednici cum suntem, El şi-a arătat favoarea faţă de noi, în Fiul Său, şi cine suntem noi ca să-L dezonorăm prin a nu primi promisiunile Cuvântului Său? „Tu eşti Fiul Meu” (Psalmul 2:7) El ne-a deschis urechile, ne-a vorbit şi ne-a dat Duhul Său pentru a primi Cuvintele Sale în calitate de fii (Romani 8:16-17).

Când auzim furia duşmanilor Dumnezeului nostru, când îi vedem cum se sfătuiesc împreună, cum complotează împotriva lui Cristos şi a Bisericii Sale (Psalmul 2:1-2), ştim că grozăvia conspiraţiei lor va fi în curând învinsă de cel mai fericit şi mângâietor sunet din lume, care răsună peste noi din cer: veselia măreaţă a lui Dumnezeu în râsul Său drept. „Cel ce şade în ceruri râde” (Psalmul 2:4).

În curând, duşmanii noştri îi vor auzi vocea, aşa cum am auzit-o şi noi, dar în loc să fie mângâiaţi de un tată, ei vor fi înfricoşaţi de mânia Sa (Psalmul 2:5). Ei nu vor fi pur şi simplu cuceriţi, ei vor fi cotropiţi (Psalmul 2:8; Romani 8:37).

Pentru acei ce se împotrivesc alesului lui Dumnezeu, râsul divin le arată nebunia lor. Întrecerea nu va fi la mustaţă. Nu va fi vreo întrecere. Nu au nici o şansă împotriva Suveranului peste toate lucrurile. Sunt complet depăşiţi şi cu siguranţă vor pierde în final, indiferent cât alege Dumnezeu să-i sufere. A te ridica împotriva Unsului regal al lui Dumnezeu este rizibil.

Daţi cinste Fiului

Pentru duşmanii care aud anticiparea osândei lor iminente în râsul drept al lui Dumnezeu, El încă le oferă o scăpare. „Acum, dar… slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând” (Psalmul 2:10-11). Nu este prea târziu. În curând va fi. Dar nu încă. „Daţi cinste Fiului” (Psalmul 2:12), şi vei fi liber de orice teroare a râsului Său şi vei fi binevenit în uimirea bucuriei Sale. Încă braţele Lui sunt deschise, chiar în timp ce râde de deşertăciunea duşmanilor Săi – un avertisment milos dar sever pentru duşmanii Lui cu privire la drumul lor ce duce înspre mânia cruntă, iar a-ţi găsi adăpostul în El este un refugiu continuu de bucurie nesfârşită.

Râsul lui Dumnezeu reaminteşte duşmanilor Săi că ei vor fi zdrobiţi şi le reaminteşte prietenilor Săi că noi vom birui pe duşmanii noştri alături de El. Şi nu doar că Fiul Său va zdrobi şarpele pentru noi, ci că El îşi va chema poporul din tribune pe teren şi că Dumnezeul păcii îl va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele noastre (Romani 16:20). Râsul lui Dumnezeu reaminteşte duşmanilor că, deşi îi tratează cu multă răbdare acum, în curând mânia Sa se va aprinde repede (Psalmul 2:12) şi va fi îngrozitor să te opui Lui. Iar râsul Său reaminteşte fiilor Lui de bucuria lor. „Ferice de toţi câţi se încred în El” (Psalmul 2:12).

Poporul Său râde împreună cu El

Râsul lui Dumnezeu este în acelaşi timp înfricoşător cât şi minunat – oribil pentru cei ce se opun Lui, dar minunat pentru cei din casa Sa, pentru copii Săi, pentru poporul Său, pentru cei ce aud în râsul Său cele mai mari bucurii din lume şi devin un ecou al râsului Său contagios în râsul lor propriu.

Pentru moment, duşmanii Lui se pot hlizi în necredinţă, aşa cum au făcut-o cu Isus (Matei 9:24; Marcu 5:40; Luca 8:53), dar noi, la fel ca soţia excelentă din Proverbe 31:25, „râdem de ziua de mâine,” şi astfel comunicăm siguranţa noastră că Dumnezeu ne va însoţi în cele mai mari probleme posibile.

La fel ca Avraam şi Sara, ne aflăm în călătoria spirituală de la râsul necredinţei (Geneza 17:17; 18:12-15), la râsul credinţei (Geneza 21:1-7), ştiind că nu vom experimenta plinătatea râsului propriu al lui Dumnezeu în noi, în acest veac al păcatului şi durerii (Luca 6:25). Pentru moment, noi nu râdem doar. De multe ori râsul nostru se transformă în tânguire (Iacov 4:9). „De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită şi bucuria poate sfârşi prin necaz” (Proverbe 14:13). Dar râsul acela liber şi fără sfârşit va fi experienţa noastră viitoare. Isus spune, „Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde!” (Luca 6:21). Pentru moment, „râsul îşi are vremea lui” (Eclesiastul 3:4). Dar într-o zi, vom râde pentru totdeauna şi ca niciodată altcândva.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/god-laughs-out-loud-to-quiet-our-fears