Nerăbdare. Este foarte uşor s-o simţi, în mod special pe internet. Apasă pe un link, frunzăreşte un articol şi treci la subiect. Viteza mică a Internetului, timpul prea lung de descărcare şi forma scrisă prea lungă frustrează eforturile noastre de a citi repede şi a trece mai departe.

Dorinţele noastre pentru rapiditate se strecoară uşor în credinţa noastră şi în bisericile noastre. Ne rugăm şi aşteptăm, ne rugăm şi aşteptăm întrebându-ne de ce Dumnezeu nu ne-a răspuns înapoi. Sărbătorim victoriile rapide, vindecările imediate şi răspunsurile fulger la rugăciune. Este adevărat că Duhul se poate mişca repede. Într-un singur moment dramatic, Duhul poate interveni într-o convertire evidentă. Într-o secundă, El poate elibera pe cineva din păcatul persistent. În Faptele Apostolilor, Duhul a inspirat pe loc predicile lui Ştefan şi Petru.

Dar doar pentru că Duhul Sfânt este suveran şi liber, activitatea Sa nu poate fi redusă la o singură descriere. Deşi inimile noastre ce îşi doresc un ritm rapid sărbătoresc eliberările rapide ale lui Dumnezeu, El nu preţuieşte lucrurile pe care lumea le preţuieşte. De fapt, câteodată El îşi arată gloria mişcându-se încet.

Acelaşi Duh care a inspirat în mod spontan predici a inspirat şi poemele meşteşugite în formă de acrostih a cărţii Plângerile lui Ieremia. El se mişcă şi ca un torent – iute şi energic – uimitor atunci când îl vezi. Dar de asemenea Duhul se mişcă şi ca un gheţar – subtil şi crescând – şi uneori atât de imperceptibil încât credinciosul nici nu este conştient de lucrarea Sa.

De fapt, Dumnezeu are o anumită glorie pe care o manifestă când se mişcă încet.

Dumnezeu pune la îndoială idolii întârziaţi

În Isaia 41, Dumnezeu provoacă idolii la un concurs. El îi cheamă „să spună ce are să se întâmple” în viitor şi să spună „ce se va întâmpla mai târziu” (Isaia 41:21-23). De ce acest accent pe lucrurile ce se vor întâmpla mai târziu sau în viitor?

Pentru că idolii nu erau prezenţi la început şi nu puteau determina ce avea să se întâmple la final. Idolii lor „sunt nimic,” şi oamenii nebuni care-i aleg pe ei în locul lui Dumnezeu sunt „o scârbă” (Isaia 41:24). Aceşti zei falşi nu pot avea aceeaşi perspectivă ca Dumnezeul nostru veşnic şi răbdător.

Gloria ce merge cu încetinitorul a lui Dumnezeu

În contrast cu ei, Dumnezeu a fost de la început şi El este activ. Dumnezeu declară că El l-a mişcat pe Cirus (Isaia 44:28-45:1) pentru a „trece peste voievozi ca pe noroi şi-i calcă în picioare cum calcă olarul lutul” (Isaia 41:25). Şi spre deosebire de zeii veniţi mai târziu, Dumnezeu „a vestit lucrul acesta de la început, ca să-l ştim, şi cu mult înainte, ca să zicem: „Are dreptate” (Isaia 41:26).

Mişcându-se încet, Dumnezeu demonstrează că doar El este Dumnezeu. De vreme ce nici o fiinţă umană nu a fost în viaţă de-a lungul întregii acţiuni, numai Dumnezeu poate primi creditul şi slava. Cu alte cuvinte, dacă tot firul activităţii lui Dumnezeu ar fi cuprins pe parcursul vieţii noastre, am fi ispitiţi să confundăm realizările glorioase ale lui Dumnezeu cu activitatea noastră. În mod similar, dacă activitatea lui Dumnezeu ar fi cuprinsă în graniţele sau vremea ţării noastre, am putea confunda gloria lui Dumnezeu cu identitatea naţiunii noastre.

Dumnezeu îşi protejează gloria de hoţia gloriei umane, descoperindu-şi scopurile de-a lungul vieţii a mai multor oameni – dincolo de ridicarea şi căderea oamenilor sau a ţărilor.

Încrede-te în imaginea mai mare

Trebuie să recunoaştem că Dumnezeu de multe ori foloseşte căile imprevizibile pentru a-şi duce la împlinire scopurile în lume. El foloseşte sute (şi mii!) de ani pentru a realiza lucruri. De ce ar acţiona diferit în generaţia noastră?

Dacă privim la agitaţia haotică din jurul nostru, ne îngrijorăm. Lucrurile par că merg groaznic de rău. În astfel de vremuri trebuie să ne încredem în caracterul lui Dumnezeu şi să lucrăm pentru Împărăţia Sa fără să ne vedem pe noi înşine ca fiind indispensabili. Aceasta ne va conduce la rugăciune, ne vom vedea dependenţi de Dumnezeu nu dependenţi de noi pentru a rezolva lucrurile rapid. Trebuie să fim statornici şi de neclintit – nu agitaţi, frenetici, ci blânzi, liniştiţi şi hotărâţi.

Trebuie să ne deschidem ochii ca să vedem activitatea care merge cu încetinitorul a lui Dumnezeu, să apreciem căile prin care lucrează de-a lungul generaţiilor. Dacă nu o facem, vom fi inconştienţi de lucrarea Sa în viaţa noastră şi ne vom descuraja uşor. Vom fi chiar nerecunoscători.

În loc să mai fugim după experienţe imediate, rapide, puternice emoţional, priveşte la Dumnezeul care în mod glorios se mişcă încet. Suntem mai predispuşi să subestimăm ce poate face Dumnezeu în timpul vieţii noastre dacă exagerăm cu privire la ce poate face astăzi. Lumea nerăbdătoare crede că Dumnezeu îşi iroseşte vremea iar timpul nostru cu El este timp irosit – dar de fapt se înşeală.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/waiting-for-god-to-text-back