Când vine vorba de subiecte cu greutate din Biblie, haideţi să fim ca Maria. “Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei” (Luca 2:19). În primul rând, ea a observat lucrurile importante şi le-a aşezat într-un loc sigur – inima ei. În al doilea rând, gândurile ei “s-au sfătuit” cu privire la ele. Asta înseamnă că “se gândea” şi asta implică termenul grecesc pentru “a gândi”

Dar, o, cât de puţini oameni fac asta atunci când citesc Evanghelia după Ioan şi găsesc afirmaţii surprinzătoare despre suveranitatea lui Dumnezeu în salvarea noastră! Pot să-ţi atrag atenţia asupra câtorva dintre ele şi să le ţes împreună ca tu să te gândeşti la ele? Pentru că nu sunt mai puţin importante decât mesajul îngerilor atunci când Isus s-a născut.

Ai Tăi erau

Să începem cu rugăciunea Domnului Isus în Ioan 17.

„Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău… Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi.” (Ioan 17:6, 9).

Iată două afirmaţii surprinzătoare. Una din ele este că Dumnezeu a dat pe ucenici lui Isus. Cealaltă este că înainte ca să-i dea lui Isus, ei erau deja ai Lui. Aşează aceste afirmaţii într-un loc sigur pentru moment.

Mai sunt cel puţin încă trei moduri prin care Isus vorbeşte despre oamenii care aparţin Tatălui înainte ca Tatăl să-i dea Lui.

• „Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele” (Ioan 10:26).
• Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu” (Ioan 8:47).
• Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18:37).

Fiecare din aceste trei fraze – „din oile Mele,” „din Dumnezeu,” şi „din adevăr” – descriu oamenii în starea lor de dinainte ca Tatăl să-i dea lui Isus.

• Oamenii sunt fie „din oile Mele” fie nu sunt, înainte de a crede, pentru că Isus spune că a nu fi „din oile Mele” este motivul pentru care ei „nu cred” (Ioan 10:26).
• Oamenii sunt „din Dumnezeu” înainte ca ei cu adevărat „să asculte cuvintele lui Dumnezeu”, pentru că Isus spune că a nu fi „din Dumnezeu” este motivul pentru care oamenii nu ascultă (Ioan 8:47).
• Şi oamenii sunt „din adevăr” înainte ca să „asculte glasul Meu,” pentru că Isus spune că a fi „din adevăr” este motivul pentru care ei ascultă (Ioan 18:37)

Aşadar, acestea sunt trei moduri de a descrie că ucenicii au fost ai Tatălui (sau nu) înainte ca ei să fie daţi lui Isus (Ioan 17:6).

Isus s-a rugat pentru fiecare credincios

Hai să ne gândim puţin la acest lucru. În Ioan 17:8, Isus se ruga pentru cei ce au crezut în El şi pentru cei „ce vor crede în Mine prin cuvântul lor” (Ioan 17:20). Cu alte cuvinte, El se ruga pentru noi toţi care am devenit creştini.

Aşadar, ceea ce spune despre cei ce au aparţinut Lui, spune şi despre noi. Personalizează acest lucru. Cum ai ajuns ca tu să aparţii lui Isus? În versetele 6 şi 9, Isus spune că Dumnezeu Tatăl „te-a dat” lui Isus. Şi cum de a putut Tatăl să te dea Fiului Său? Isus răspunde în versetul 9: pentru că tu deja erai al Tatălui. Tu, Tată, mi i-ai dat Mie, „pentru că sunt ai Tăi.”

Au aparţinut toţi Tatălui?

Ce înseamnă să fii a Tatălui înainte ca să fii dat lui Isus? Înseamnă pur şi simplu că Dumnezeu „îi are” pe toţi oameni, inclusiv pe tine? Ai fost al Tatălui în sensul în care toţi sunt ai Tatălui? Nu cred. Pentru că cei ce sunt ai Tatălui vor fi cei ce sunt „din Dumnezeu,” şi Isus spune în Ioan 8:47 că sunt şi oameni care „nu sunt din Dumnezeu.” A fi „din Dumnezeu” nu poate include toată omenirea. Deci, a fi al lui Dumnezeu înainte de a fi dat lui Isus nu-i include pe toţi.

Dar pe cine include atunci? Sau într-o manieră mai personală: Te include şi pe tine? De ce eşti tu printre cei ce au fost ai Tatălui înainte ca să te dea Fiului? Ai fost pentru că ai avut anumite calităţi şi Dumnezeu a văzut asta şi te-a ales să faci parte din grupul celor ce vor fi daţi lui Isus? A văzut că tu eşti gata să vii la Isus sau eşti gata să crezi în Isus, iar pentru acest motiv te-a socotit parte din cei ce erau ai Lui?

Nu. Pentru că în Ioan 6:44 Isus spune, „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.” Cu alte cuvinte, a fi gata să vii la Isus nu a fost ceva ce Dumnezeu a văzut în tine, ci ceva ce Dumnezeu a lucrat în tine. Nimeni nu doreşte să vină la Isus pe cont propriu. Doar cei ce sunt atraşi de Tatăl pot veni.

Oare a atras Tatăl pe toţi la Isus?

Dar ce spui despre posibilitatea ca toţi oamenii să fie atraşi de Tatăl şi numai unii arată voinţa de a veni? Până la urmă, nu spune Isus în Ioan 12:32 că va atrage pe toţi oamenii la El? Ei bine, nu spune asta. În mod literal spune, „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi” (Ioan 12:32). Ceea ce ar putea însemna toţi oamenii care sunt „oile Mele” (Ioan 10:16, 27) sau toţi oamenii care sunt „copii lui Dumnezeu” (Ioan 11:52) sau toţi oamenii care sunt ai Tatălui (Ioan 17:6).

De fapt, ştim că Isus nu s-a referit la faptul că atragerea Tatălui se aplică la fiecare persoană în parte când a spus, „Nimeni nu vine la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.” Motivul pentru care ştim acest lucru este pentru că mai târziu în capitol, Isus a explicat clar la ce s-a referit. El a spus,

“Dar sunt unii din voi care nu cred.” (Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.) Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” (Ioan 6:64-65)

Aceasta este o explicaţie a versetului 44. El îl oferă pe Iuda ca un exemplu al celui care nu va crede. Apoi explică necredinţa lui Iuda prin cuvintele, „Tocmai de aceea (înapoi în versetul 44) v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” Cu alte cuvinte, Iuda nu a crezut pentru că „nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu” – implicaţia fiind că lui Iuda nu i s-a dat aceasta. Sau ca să folosesc cuvintele din Ioan 6:44, la care Isus făcea referire, Tatăl nu l-a atras pe Iuda.

Ceea ce înseamnă că toţi oamenii nu sunt atraşi de Tatăl la Isus. Iuda nu a fost. Aşadar a dori să vii nu este ceva ce Dumnezeu vede într-un grup de oameni, ci este ceva ce face într-un grup de oameni. Ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu a ales un grup de oameni ca fiind ai Lui pentru că a văzut în ei voinţa să vină la Isus. Orice voinţă au oamenii de a veni la Isus nu este baza, ci rezultatul faptului că sunt ai Tatălui dinainte.

În ciuda descalificării

Deci, întreb din nou pe cei ce sunt ai lui Isus: De ce eşti printre cei ce au fost ai lui Dumnezeu înainte ca să te dea lui Isus? Nu pentru că ai fost gata să crezi. Ci pur şi simplu pentru că Dumnezeu a dorit să-ţi ofere darul credinţei – să te atragă la Isus.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu te-a ales în mod independent ca să aparţii Lui. Printr-un act al harului liber. Nu te-ai calificat pentru alegerea lui Dumnezeu. Nici eu! Ai fost în ciuda descalificărilor. Noi nu vroiam să venim. Noi iubeam întunericul şi uram lumina, nu am fi venit la lumină (Ioan 3:19-20). În ciuda faptului că Dumnezeu ştia asta despre noi, Dumnezeu a ales ca nişte iubitori ai întunericului să fie ai Lui. Şi apoi, ca să ne salveze din răzvrătirea şi vina noastră, El ne-a dat lui Isus. „Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat” (Ioan 17:6).

Ce ne asigură faptul că suntem ai Tatălui?

La ce putem spera, atunci, noi cei care am fost daţi lui Isus de către Tatăl? Isus ne spune, „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37). Faptul că Tatăl ne dă lui Isus asigură venirea noastră. Tot ce El dă va veni. Şi când venim, Isus ne primeşte – pentru totdeauna. El niciodată nu ne va izgoni. În loc să ne izgonească, El moare pentru ca noi să trăim. „Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine… şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele” (Ioan 10:14-15). Niciunul din noi nu va fi pierdut. Cu toţii vom fi înviaţi din morţi. „Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.” (Ioan 6:39)

Toate acestea sunt sigure pentru că înainte am fost ai lui Isus, am fost ai Tatălui. Înainte de a asculta adevărul, am fost ai Tatălui. Înainte să credem, am fost ai Tatălui. Înainte să fim atraşi la Fiul, am fost ai Tatălui. Şi înainte să vrem să credem, noi am fost ai Tatălui.

Iar asta a făcut toată diferenţa! Pentru că am fost ai Tatălui, am ascultat adevărul; şi pentru că am fost ai Tatălui, am crezut; şi pentru că am fost ai Tatălui, am fost atraşi de El la Isus; şi pentru că am fost ai Tatălui, am fost gata să credem.

Pot să te încurajez ca să pui aceste adevăruri în cufărul comorii inimii tale şi să laşi ca gândurile tale să discute despre aceste adevăruri? Transformă rugăciunea lui Isus în rugăciunea ta personală. Isus s-a rugat, „Ai Tăi erau şi Tu Mi i-ai dat” (Ioan 17:6). Te poţi ruga, „Tată, al Tău am fost şi Tu m-ai dat lui Isus. Cum am devenit al Tău? Prin har. Totul a fost har. Har absolut gratis şi necondiţionat. Fie ca toată Scriptura să mă ajute să meditez la această realitate inepuizabilă – pentru totdeauna.”

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/before-you-believed-you-belonged