El este de multe ori subiectul şoptitorilor.

„Oh, vezi că vine – scoate-ţi Biblia.”

„Nu-i de mirare că nimeni nu-l invită la masă: nu poţi avea o discuţie normală cu el.”

„Nu mă pot bucura de meci fără să mă întrebe un milion de întrebări despre umblarea mea cu Domnul şi lupta mea cu păcatul.”

Ester serios cu privire la sfinţenie, preocupat de sufletul prietenilor lor şi dedicat lor în a-i ajuta să-L urmeze pe Isus din toată inima. Deşi Solomon îl numeşte cel mai dulce dintre prieteni (Proverbe 27:9), de multe ori este lăsat afară în pustia întâlnirilor creştinilor pentru a mânca lăcuste şi miere sălbatică.

Vorbeşte cu un simţ al urgenţei, vorbeşte cu calm, spune lucruri pe care alţii nu le spun. Îi pune pe creştini pe gânduri şi glumeţii se întreabă pe ascuns: „De ce-i atât de serios?” Numele lui este Zelosul.

Un prieten pe nume Zelosul

Deşi face numai bine sufletului, Zelosul de multe ori este văzut ca fiind prea serios, prea direct şi prea spiritual. Miroase puternic a Cristos – un miros greu pentru lume şi prea de tot pentru unele nări din biserică. Lumea este ofensată din cauza lui şi creştinii nu-l suportă prea mult. Fără un loc în care să-şi plece capul, el poate că este unul din cei mai singuratici oameni de pe planetă.

Dar vă încurajez, dragilor, să-l primiţi pe Zelos în mijlocul vostru pentru cel puţin patru motive.

1. Pentru că el te iubeşte în moduri în care alţii nu o fac.

Câteodată, cel mai zelos prieten poate fi cel mai jenant de direct. Poate spune adevărul fără dragoste. Poate că trece de limite sau este greşit. Dar de multe ori, el te iubeşte în moduri în care alţii nu o fac.

Pentru că el iubeşte mai mult sufletul tău decât a-ţi gâdila sentimentele, pentru că el crede că cerul şi iadul sunt reale şi timpul este scurt, el va întoarce ascuţişul Cuvântului lui Dumnezeu împotriva păcatului tău care-ţi distruge sufletul şi te va provoca în mod continuu.

El te va răni pentru binele tău (Proverbe 27:6). Dacă nimeni altcineva nu poate fi de încredere ca să-ţi spună adevărul, el poate. El te ajută să fii bărbatul sau femeia pe care Dumnezeu te cheamă să fii, ascuţindu-te – în momente şi în moduri cu care nu eşti confortabil (Proverbe 27:17). După ce alţii şi-au terminat glumele, au râs şi au plecat acasă, acest prieten va sta neclintit lângă tine în război – chiar şi atunci când pare că este împotriva ta – de dragul bunăstării tale veşnice.

Ţine minte, prietenului care te iubeşte cel mai mult îi va păsa cel mai mult de sufletul tău. Nu numi întunericul lumină şi lumina întuneric, nici amărăciunea dulceaţă sau dulceaţa amărăciune. Fraţii care se nasc pentru a fi alături în necaz (Proverbe 17:17) sunt prietenii care te iubesc suficient de mult încât să fie serioşi cu tine. Iubirea are diferite forme în diferite timpuri, dar cea mai înaltă formă a dragostei, aşa cum Stăpânul nostru ne-a arătat, nu este mai puţin decât zeloasă.

2. Pentru că ai nevoie de ei.

Nu mulţi din cer vor ajunge acolo fără prieteni zeloşi. Citind autorul cărţii Evrei care discută despre necesitatea părtăşiei zeloase, nu pot să cred că ce zice este opţional:

Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu. Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început. (Evrei 3:12-14)

Şi din nou,

Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie (Evrei 10:23-25)

Aceşti prieteni te îndeamnă cu privire la pericolele necredinţei. Aceşti prieteni îşi verifică calendarele şi atâta vreme cât se zice „astăzi,” ei te cheamă să te pocăieşti şi să crezi. Ei ştiu că doar cei care continuă până la capăt vor fi salvaţi (Coloseni 1:23), şi atâta cât pot ei să te ajute, nu te vor lăsa să pieri.

Ei sunt o cetate împotriva lui Satan şi a planurilor sale: un Samwise care să te însoţească spre Mordor (n.trad. – personaje din Stăpânul inelelor), un Ron şi Hermione în lupta împotriva lui Voldemort (n.trad. – personaje din Harry Potter), un Ionatan care să te apere de suliţa lui Saul.

Aceşti prieteni te au în vedere. Te cunosc. Se gândesc la tine. Şi doresc să-ţi trezească sentimentele pentru Cristos (Evrei 10:24).

3. Pentru că au nevoie de tine.

Trupul are nevoie de Zelos şi Zelosul are nevoie de trup.

Deşi toţi trebuie să fie zeloşi, nu toţi vor fi Zelosul. Biserica este formată din diferite părţi şi fiecare are nevoie de cealaltă (1 Corinteni 12:14-26). Şi aşa cum ochiul nu poate spune mâinii, „Nu am nevoie de tine,” nici trupul nu poate spune aşa ceva Zelosului – şi nici el trupului. Cei foarte zeloşi au nevoie de cei foarte miloşi, generoşi, răbdători, primitori de oaspeţi şi plini de nădejde – iar ei au nevoie de el. Biserica ar fi o creatură ciudată dacă toţi ar fi ochi, urechi sau Zeloşii.

4. Pentru că a-i respinge pe ei poate însemna a-L respinge pe Cristos.

Poate, dacă suntem sinceri, îl respingem pe dragul Zelos pentru că suntem confortabili cu cantitatea de spiritualitate pe care o avem şi nu ne dorim mai mult. Mâna noastră rigidă şi glumele pline de amărăciune nu vin din încercările sincere ale Zelosului de a ne arăta dragoste, ci din dragostea noastră ce nu mai funcţionează corect, faţă de Cristos. Poate că nu ne place să ne reamintească că suntem prea lumeşti. Poate că nu vrem să omorâm păcatul de companie. Poate că dispreţuim luminozitatea luminii acestor prieteni pentru că expune întunericul din noi. Poate că ei sunt o contradicţie pentru minciuna pe care am început să ne-o spunem: Pot fi un urmaş al lui Isus şi un prieten al lumii.

Sau poate că vrem mai mult din Isus şi suntem geloşi pe Sincer. De ce i-ar da Tatăl nostru mai mult fratelui sau surorii decât nouă? El pare atât de fericit, de eliberat de lume. El pare că are deja un picior în Cer. De ce a fost binecuvântat cu o părtăşie mai profundă cu Salvatorul nostru decât noi?

Deci, am putea foarte bine să bombănim cu privire la fraţii noştri şi să ni se pară că ei se laudă cu haina lor multicoloră. Deşi nu-i putem arunca într-o groapă sau să-i vindem ca sclavi, ne vom arunca mâinile asupra lor prin bârfă, izolare şi sarcasm. Vom dovedi oare că suntem nişte fraţi criminali ca şi Cain? Ai grijă, păcatul pândeşte la uşa ta.

Iubeşte-L cu zel

Oricare ar fi motivele tale, nu ar trebui să-l dispreţuim pe cel ce este serios faţă de lucrurile lui Dumnezeu; nu trebuie să-l dispreţuim pe cel mai bun prieten veşnic al nostru. Mai degrabă, mulţumeşte-le. Cere-ţi iertare. Fii mai mult ca el.

Dacă nu ai astfel de prieteni (pentru că ei pot fi rari în aceste zile), roagă-te pentru ei. Şi deschide-ţi viaţa pentru fraţi şi surori care să fie zeloşi pentru tine. Începe fiind tu un astfel de prieten. De multe ori, este nevoie ca o singură persoană să caute profunzimea, iar ceilalţi să o urmeze.

Adevăraţii prieteni, deşi au o bucurie adevărată, nu sunt nimic altceva decât serioşi cu lucrurile care merită seriozitate. Deşi nu întotdeauna sunt prietenii pe care ni dorim, ei întotdeauna sunt prietenii de care avem nevoie.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/do-you-want-the-friends-you-need