“Mamă, sunt prinsă într-un curent emoţional învolburat,” mi-a spus ieri fiica mea de zece ani – acesta este modul ei de a-mi spune că are nevoie de ajutor în a-şi înţelege sentimentele. Noi două de multe ori vorbim despre cum emoţiile se pot simţi ca nişte curente învolburate. Ele pândesc sub suprafaţă, ţâşnind în cele mai nepotrivite momente pentru a ne trage departe de mal la fel ca o maree puternică.

Ştii ce înseamnă asta, nu? O prietenă îţi spune veştile ei bune şi dintr-o dată eşti prinsă într-un curent mizerabil al invidiei. Soţul tău face un comentariu acid şi dintr-o dată te zvârcoleşti în curentul învolburat al mâniei. Un gând întâmplător loveşte sufletul tău, trezind sentimente de frică şi îngrijorare. Câteodată, viaţa ta emoţională se ridică şi cade în curentele învolburate ale disperări şi pare că nu-ţi mai găseşti scăparea. Chiar şi cel mai puternic creştin se poate simţi neputincios când este prins în strânsoarea unui curent emoţional învolburat.

Nu emoţiile sunt problema

Ca să înrăutăţesc lucrurile, adevărul este că nu ştim întotdeauna cum să ne tratăm emoţiile. Sentimentele noastre fluctuează şi nu ştim de ce; alunecăm pe aceleaşi emoţii mizerabile. Ca şi rezultat, pentru multe necazuri din viaţa noastră creştină dăm vina pe sentimentele noastre: „Nu mi-am putut controla emoţiile astăzi.” Şi ne avertizăm unul pe celălalt, „Nu lăsa ca emoţiile tale să ţi-o ia înainte” sau, „Orice ai face, nu te lăsa condus de ele.” Etichetăm emoţiile ca fiind turbulente, înşelătoare şi periculoase.

Sentimentele au primit o reputaţie greşită. Mulţi dintre noi, în mod inconştient, am înghiţit o mână de concepţii greşite cu privire la sentimentele noastre, ceea ce a condus la o grămadă de confuzie cu privire la felul în care ne tratăm sentimentele. De aceea îi spun fiicei mele: dacă vrem să ne rezolvăm problemele noastre cu sentimentele, dacă vrem să ne dăm seama cum să scăpăm din aceste curente emoţionale învolburate, dacă vrem să experimentăm o viaţă emoţională care este plină de sentimente bogate şi evlavioase, atunci trebuie să începem cu Dumnezeu.

Dumnezeu este Cel ce ne-a făcut să simţim. El ne-a proiectat cu o gamă largă de emoţii conform proiectului Său înţelept şi frumos. El ne-a creat cu facultatea emoţiilor, împreună cu mintea şi voinţa noastră, pentru a sluji scopului Său bun şi folositor în viaţa noastră. Dumnezeu este Acela care ne-a modelat pe fiecare după chipul Său în nişte creaturi care gândesc, acţionează şi sunt emoţionale. Apoi a declarat că totul, chiar şi sentimentele noastre, este „foarte bun” (Geneza 1:31).

Foarte bun? Nu aşa simţim emoţiile noastre de cele mai multe ori. În această lume căzută, am fost „întristaţi… prin felurite încercări” (1 Petru 1:6). Durerea fizică şi slăbiciunea pot aduce pagube în emoţiile noastre. Dar poate cea mai îngrijorătoare dintre toate este realitatea păcatului care cuprinde sentimentele noastre. Păcatul caută să unească întreaga persoană – mintea, voinţa şi emoţiile – în răzvrătire faţa de sfântul Dumnezeu. Nu emoţiile sunt problema, dar ele au o problemă cu păcatul. Din acest motiv, nu îmi corectez fiica spunându-i că este „prea emoţională”; în schimb, încerc s-o ajut să vadă păcatul care i-a deturnat emoţiile.

Sentimente răscumpărate

Apoi îi dau vestea bună: deşi păcatul ne-ar îneca în marea sentimentelor păcătoase, noi am fost răscumpăraţi. Deşi emoţiile noastre au fost corupte de păcat, ele au fost de asemenea răscumpărate de Cristos. Nu mai trebuie să fim prinşi în aceleaşi curente emoţionale învolburate. Dar pentru a găsi calea înspre pocăinţa specifică şi adevărata schimbare, trebuie să înţelegem mai bine cum lucrează emoţiile noastre.

Vezi, emoţiile noastre nu sunt ca emoji-urile (acele „feţe galbene” de pe messenger – n.trad.) de pe internet. Nu selectăm „bucurie” şi ne simţim bucuroşi. Nu dezactivăm „mânia” şi ea dispare. Nu decidem pur şi simplu dacă ne simţim fericiţi, plini de speranţă sau dacă oprim tristeţea ori ruşinea. Nu aşa a gândit Dumnezeu să funcţioneze emoţiile noastre frumoase şi complexe.

În schimb, El a creat sentimentele noastre ca să opereze împreună cu alte facultăţi ale sufletului şi să răspundă la mintea şi voinţa noastră. Noi putem alege să gândim gânduri adevărate. Noi putem să alegem acţiuni evlavioase. Şi când facem asta, atunci sentimentele noastre încep să se schimbe.

Gândeşte, acţionează, simte

Când alegem să ne fixăm mintea pe lucrurile de sus (Coloseni 3:2), să medităm la Cuvântul lui Dumnezeu zi şi noapte (Iosua 1:8), şi să ne gândim la Cristos care a murit pentru noi (Evrei 12:3), sentimentele noastre de multe ori se aliniază adevărului. La fel, când ne prezentăm trupurile ca jertfe vii (Romani 12:1) şi spunem numai ceea ce este bine pentru zidirea altora (Efeseni 4:29), emoţiile noastre, în cele din urmă, vor urma acţiunile şi cuvintele noastre.

Când ne gândim la adevărul lui Dumnezeu şi facem alegeri evlavioase, sentimentele noastre vor lua o formă nouă şi diferită: ele se conformează şi converg în jurul Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru început, alege în rugăciune o emoţie pe care vrei să o schimbi. Meditează asupra unui adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu care vorbeşte despre aceea emoţie. Alege o acţiune evlavioasă care funcţionează împotriva acelui sentiment păcătos. Deşi nu se va întâmpla imediat, emoţiile evlavioase vor începe să izvorască în inima ta.

Emoţiile evlavioase, în schimb, ne entuziasmează şi ne mişcă înspre gânduri şi acţiuni mai măreţe de dragul lui Cristos. Dragostea pentru Cristos ne motivează (Ioan 14:15), bucuria în Dumnezeu ne întăreşte (Neemia 8:10), şi pasiunea pentru Cuvântul lui Dumnezeu ne consumă (Psalmul 119:139). Viaţa noastră emoţională – odată plină de curente învolburate periculoase – poate veni la viaţă prin sentimente evlavioase care ne împing mai mult înspre un caracter ca a lui Cristos.

Repararea sentimentelor noastre poate fi o muncă de-o viaţă. Încă mai sunt atâtea lecţii pe care trebuie să le ofer fiicei mele şi mult mai multe trebuie să învăţ şi să aplic vieţii mele. Dar ştiu atâta: cu ajutorul Duhului Sfânt, putem scăpa din curentele emoţionale învolburate. Putem simţi ceea ce Dumnezeu doreşte să simţim.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/how-to-escape-emotional-rip-currents