Dacă rezumăm viaţa creştină doar la a omorî păcatul, ne furăm pe noi înşine de cea mai profundă speranţă şi cele mai înalte bucurii.

Da, fiecare creştin adevărat îşi va omorî păcatul. Orice altă versiune sau distorsiune a creştinismului nu corespunde cu motivul pentru care Cristos a murit. „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare” (Efeseni 4:22). „Dacă trăiţi după îndemnurile ei [ale firii], veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13). Dacă nu omorâm păcatul, vom muri în păcatul nostru. Dar dacă purtăm război împotriva păcatului, în puterea Duhului, dovedim că Isus este viu în noi şi că noi nu vom muri vreodată.

A omorî păcatul este parte esenţială a vieţii creştine, dar nu este esenţa vieţii creştine. Când Cristos ne cheamă ca să ne lepădăm de noi înşine, să ne luăm crucea zilnic şi să-L urmăm – şi ne porunceşte să ne lepădăm de noi înşine – o face pentru ca „să avem viaţă, şi s-o avem din belşug” (Ioan 10:10). Ceea ce punem pe noi este mult mai măreţ decât orice dăm jos de pe noi sau lăsăm în urmă.

Noul tu

Dumnezeu ne-a dat liste a păcatelor pe care trebuie să le asasinăm. De exemplu, Coloseni 3:5, 8-9: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli…  Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.” Nu îl putem urma pe Cristos fără să dăm jos ceva, dar asta nu înseamnă că a-L urma pe Cristos are de-a face doar cu ceea ce dăm jos.

Continuă să citeşti Coloseni 3, următorul verset: „V-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care este înnoit în cunoaştere, după chipul Creatorului său.” (Coloseni 3:10, NTR). Nu doar că ai dezbrăcat vechea ta persoană. Ci te-ai îmbrăcat cu una nouă. Şi noul tău eu arată tot mai mult cu Cel ce a creat şi susţine orice colţ al universului. Pe cât de oribil arătam în păcatul nostru unde Dumnezeu ne-a găsit, acum suntem reconstruiţi şi modelaţi după chipul Său spectaculos.

Găsim acelaşi limbaj în 2 Corinteni 4:16: „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” Suntem făcuţi după chipul unui Dumnezeu infinit de măreţ şi perfect de sfânt. Procesul acesta are loc dureros de încet – din zi în zi – din slavă în slavă.

Puterea cunoaşterii lui Dumnezeu

Dar cum suntem schimbaţi? „V-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care este înnoit în cunoaştere, după chipul Creatorului său.” Ce înseamnă să fii înnoit „în cunoaştere”?

Aceasta nu este prima menţionare a „cunoaşterii” în Coloseni.

„De aceea şi noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să fiţi umpluţi de cunoaşterea voii Lui, cu toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, pentru a trăi într-un mod vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în toate, rodind tot felul de fapte bune şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu.” (Coloseni 1:9-10)

A ne îmbrăca cu omul cel nou nu este ceva ce prima dată facem, ci ceva ce ştim – şi în mod special, pe cineva pe care-L ştim. Observă cum cunoaşterea este începutul şi sfârşitul acestui gen de creştere spirituală. Cunoaşterea ne echipează pentru a umbla într-o manieră vrednică de Domnul – „pentru a trăi…” – şi trăim într-un mod vrednic de Domnul pentru că vrem să-L cunoaştem mai mult – „crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu.”

Maturitatea creştină nu este marcată doar de păcatele pe care le-am dat morţii, ci de o cunoaştere personală mai profundă a lui Dumnezeu, o relaţie personală cu El şi o dedicare faţă de poporul Său, Biserica (Efeseni 4:13). Da, imoralitatea sexuală, mânia şi înşelăciunea trebuie dezbrăcate. Dar ceva uimitor este îmbrăcat la loc: dragostea. Din nou, Pavel se roagă, „Mă rog ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere” (Filipeni 1:9).

Cu ce să mă îmbrac?

Pe măsură ce ne adâncim în cunoaşterea lui Dumnezeu, în relaţie cu El, descoperim noi aspecte şi expresii ale acestui nou om interior. Cum arată noul tu? „Aşadar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu răbdare” (Coloseni 3:12). Iertare (Coloseni 3:13). Pace şi recunoştinţă (Coloseni 3:15). „Dar, mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragoste” (Coloseni 3:14).

Noul tu nu este definit doar de ce dezbraci – de păcatele pe care le dai morţii – ci de dovezile că Isus Cristos trăieşte în tine prin Duhul Său. În calitate de creştini, noi nu suntem definiţi de lucrurile la care spunem nu, ci de Cui îi spunem în final da. Oamenii vor observa că ne abţinem de la imoralitate sexuală şi chiar ar putea să ne întrebe de ce. Dar Pavel spune, „Dacă dau tot ce am şi dacă-mi dau chiar şi trupul să mă laud, dar nu am dragoste, nu câştig nimic” (1 Corinteni 13:3). Şi Isus spune, „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (Ioan 13:35).

Poţi evita pornografia, să te abţii în a clocoti de mânie, niciodată să nu fentezi taxele şi totuşi să-L urăşti pe Isus. Dar nu poţi experimenta compasiunea, smerenia, pacea, bucuria şi dragostea care vin doar la cei ce-L iubesc.

Păcatul s-a dus, bucuria a venit

Dacă auzi porunca de a te „îmbrăca cu omul cel nou, care este înnoit în cunoaştere, după chipul Creatorului său” (Coloseni 3:10) şi murmuri cu privire la ceea ce trebuie să renunţi sau te mâhneşti cu privire la păcatul rămas în viaţa ta, nu ai auzit frumuseţea cuvintelor lui Pavel. Dacă ai făcut vreodată război împotriva păcatului eşti transformat acum în cineva nou şi mai bun. Duhul nu te împuterniceşte doar ca să spui „Nu” acolo unde ai spus „Da” de mii de ori înainte. El te împuterniceşte şi să spui „Da” în moduri în care nu ai putut înainte.

Pe măsură ce te îmbraci cu omul cel nou, umblând într-o manieră vrednică de Domnul eşti „întărit cu toată puterea, potrivit cu tăria Lui slăvită, ca să fi pregătit să înduri totul cu răbdare, mulţumindu-I cu bucurie Tatălui” (Coloseni 1:11). Da, ne lepădăm pe noi atunci când vine ispita. Da, suntem întristaţi când păcatul rămâne în noi. Dar ne lepădăm pe noi înşine, suntem întristaţi, trăim şi îndurăm cu bucurie. Oamenii se opresc din a păcătui având tot felul de motive, dar nimeni nu se bucură de Isus fără ajutorul lui Dumnezeu – fără ca Dumnezeu să ne facă pe deplin noi.

Dezbracă tot ce a mai rămas din omul cel vechi, dar nu te opri doar la a omorî păcatul. „Noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Cristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10). Îmbracă-te, prin puterea Duhului, cu ceea ce nimeni din lumea aceasta nu poate avea în altă cale. Dumnezeu ne-a dat viaţă nouă în Cristos nu doar pentru a spune nu la păcat, ci pentru a spune da la o mie de alte lucruri, în dragoste.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/killing-sin-does-not-make-you-new