Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

bucurie

Doar omorârea păcatului nu te reînnoieşte

Dacă rezumăm viaţa creştină doar la a omorî păcatul, ne furăm pe noi înşine de cea mai profundă speranţă şi cele mai înalte bucurii.

Da, fiecare creştin adevărat îşi va omorî păcatul. Orice altă versiune sau distorsiune a creştinismului nu corespunde cu motivul pentru care Cristos a murit. „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare” (Efeseni 4:22). „Dacă trăiţi după îndemnurile ei [ale firii], veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi” (Romani 8:13). Dacă nu omorâm păcatul, vom muri în păcatul nostru. Dar dacă purtăm război împotriva păcatului, în puterea Duhului, dovedim că Isus este viu în noi şi că noi nu vom muri vreodată.

A omorî păcatul este parte esenţială a vieţii creştine, dar nu este esenţa vieţii creştine. Când Cristos ne cheamă ca să ne lepădăm de noi înşine, să ne luăm crucea zilnic şi să-L urmăm – şi ne porunceşte să ne lepădăm de noi înşine – o face pentru ca „să avem viaţă, şi s-o avem din belşug” (Ioan 10:10). Ceea ce punem pe noi este mult mai măreţ decât orice dăm jos de pe noi sau lăsăm în urmă.

Noul tu

Dumnezeu ne-a dat liste a păcatelor pe care trebuie să le asasinăm. De exemplu, Coloseni 3:5, 8-9: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli…  Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui.” Nu îl putem urma pe Cristos fără să dăm jos ceva, dar asta nu înseamnă că a-L urma pe Cristos are de-a face doar cu ceea ce dăm jos.

Read more →

Sfinţenia te va face extraordinar de fericit

Dragul meu creştin, când ai fost cel mai liber de păcatul tău?

Când ai fost cel mai puţin motivat de ambiţii false, lenevie, poftă păcătoasă şi auto-îndreptăţire? Când au avut cea mai mică influenţă asupra ta frica de oameni, îngrijorările generale ale acestei lumi şi înşelăciunea bogăţiilor (Matei 13:22)? Când ai simţit cea mai mare capacitate de a-i iubi pe alţii şi cea mai mare grijă faţă de necredincioşii ce pier, biserica persecutată şi săracii uitaţi de ceilalţi?

Cu alte cuvinte, când a fost viaţa ta cel mai mult caracterizată de sfinţenie?

Îţi pot spune eu când. Atunci când ai fost cel mai îndrăgostit de Isus. Atunci când ai fost plin de credinţă în promisiunile Sale astfel încât ai trăit pe baza lor. Atunci când Evanghelia Sa a fost plină de semnificaţie pentru tine şi misiunea Sa a fost cea mai atrăgătoare în aşa fel încât ţi-a dictat priorităţile vieţii.

Cu alte cuvinte, ai fost cel mai sfânt atunci când ţi-ai găsit cel mai mult fericirea în Dumnezeu.

Sfinţenia este în mod fundamental o problemă de afecţiuni, nu de comportament. Nu spun că comportamentul nostru nu contează – contează foarte mult. Însă comportamentul nostru este simptomatic. Este rezultatul afecţiunilor noastre în acelaşi fel în care comportamentul nostru este rezultatul credinţei noastre (Iacov 2:17).

De ce sfinţenia are o reputaţie negativă

Read more →

Darul de nedescris al lui Dumnezeu

Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:10-11)

Cum primim în mod practic împăcarea şi ne bucurăm în Dumnezeu? O facem prin Isus Cristos. Ceea ce înseamnă, cel puţin, că facem din portretul lui Isus în Biblie – adică, lucrarea şi cuvintele lui Isus portretizate în Noul Testament – facem din acest portret conţinutul esenţial al bucuriei noastre în Dumnezeu. A te bucura în Dumnezeu fără Cristos, nu-L onorează pe Cristos. Şi unde Cristos nu este onorat, Dumnezeu nu este onorat

În 2 Corinteni 4:4-6, Pavel descrie convertirea în două feluri. În v.4, îi spune ca fiind a vedea „slava lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.” Şi în v.6, el spune că este vorba de a vedea „slava lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.” În ambele cazuri, vezi ideea. Îl avem pe Cristos, chipul lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu pe faţa lui Cristos.

Pentru a ne bucura în Dumnezeu, noi ne bucurăm pe ceea ce vedem şi ştim despre Dumnezeu în portretul lui Isus Cristos. Iar aceasta o vom experimenta pe deplin când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inima noastră de Duhul Sfânt, aşa cum spune Romani 5:5. Iar aceea experienţă a dragostei lui Dumnezeu dulce, oferită de Duhul Sfânt ne este oferită pe măsură ce medităm la realitatea istorică din v.6, „Căci pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.”

Deci iată ideea Crăciunului. Nu doar că Dumnezeu ne-a obţinut împăcarea prin moartea Domnului Isus Cristos (Romani 5:10), şi nu doar că Dumnezeu ne-a ajutat să primim aceea împăcare prin Domnul Isus Cristos, dar acum ne bucurăm în Dumnezeu, ajutaţi de Duhul, prin Domnul nostru Isus Cristos (Romani 5:11).

Isus a obţinut împăcarea noastră. Isus ne-a ajutat să primim împăcarea şi să deschidem cadoul. Şi Isus însuşi străluceşte ca fiind darul de nedescris – Dumnezeu întrupat – şi stârneşte toată bucuria noastră în Dumnezeu.

Priveşte la Isus de acest Crăciun. Primeşte împăcarea pe care El a obţinut-o. Nu aşeza cadoul pe raft, fără să-l deschizi. Şi când îl deschizi, adu-ţi aminte că Dumnezeu însuşi este darul împăcării cu Dumnezeu.

Bucură-te în El. Experimentează-L fiind plăcerea ta. Cunoaşte-L în calitate de comoară a ta.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/god-s-indescribable-gift

Cuvintele sunt cele mai măreţe cadouri

Cuvintele sunt secretul Crăciunului. Chiar mai importante decât darurile pe care le cumpărăm, cutiile pe care le împachetăm, sunt scrisorile pe care le scriem, silabele pe care le exprimăm. Şi odată ce ai descoperit secretul, s-ar putea să petreci chiar mai puţin timp bătându-ţi capul cu ce să cumperi şi să oferi mai multă energie pentru a ciopli cuvintele pe care să le spui.

Cuvintele Domnului Isus ar trebui să ne oprească şi să ne pună pe gânduri cu privire la puterea cuvintelor la Crăciun, şi apoi în restul anului. În Ioan 15:11, El spune ucenicilor Săi, „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.”

Este un lucru bun să te simţi fericit pentru un moment ce zboară. Dar este cu totul altceva să ai însăşi bucuria Domnului Isus arzând în tine – nu doar să guşti bucuria, ci să experimentezi plinătatea bucuriei. Cum se întâmplă acest lucru? Cum devine însăşi bucuria Domnului Isus – ce este în El, ce îl împuterniceşte, ce îi umple sufletul – a noastră? Cum ajunge bucuria Sa să locuiască, să ne împuternicească şi să ne umple pe noi?

Read more →