Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

Craciun

Trei cadouri de Crăciun

Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului… Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. (1 Ioan 3:7-8; 2:1-2)

Meditează la această realitate remarcabilă. Dacă Fiul lui Dumnezeu a venit ca să te ajute să nu mai păcătuieşti – să nimicească lucrările diavolului – şi dacă a venit să moară pentru ca, atunci când păcătuieşti, să existe o ispăşire, o îndepărtare a mâniei lui Dumnezeu, care este atunci implicaţia pentru viaţa ta?

Trei lucruri. Şi ar fi minunat să le ai. Ţi le prezint pe scurt ca nişte cadouri de Crăciun.

Cadoul nr.1. Un scop clar pentru viaţa ta

Prima implicaţie este că ai un scop clar pentru viaţa ta. Într-o formă negativă, sună aşa: Nu păcătui – nu fă ceva ce îl dezonorează pe Dumnezeu. „Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.” (1 Ioan 2:1) „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8).

Dacă întrebi: „Poţi să o pui într-o formă pozitivă, nu negativă?”, răspunsul este: Da, şi totul este concluzionat în 1 Ioan 3:23. Este o concluzie bună a ceea ce ne cere întreaga epistolă a lui Ioan. Observă că substantivul poruncă este la singular – „Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El.” Aceste două lucruri sunt atât de legate încât Ioan le vede ca o singură poruncă: crede în Isus şi iubeşte-i pe alţii. Acesta este scopul nostru. Aceasta este viaţa creştină. A te încrede în Isus, a iubi oamenii în felul în care Isus şi apostolii Săi ne-au învăţat să-i iubim. Încrede-te în Isus, iubeşte oamenii. Acesta este primul cadou: un scop pentru care să trăieşti.

Cadoul nr.2. Speranţa că falimentele noastre vor fi iertate

A doua implicaţie a adevărului dublu că Isus a venit să nimicească păcatele noastre şi să ne ierte păcatele este aceasta: noi progresăm în a birui păcatul nostru atunci când avem speranţa că falimentele noastre vor fi iertate. Dacă nu ai speranţa că Dumnezeu îţi va ierta falimentele, când vei începe să te lupţi cu păcatul, vei renunţa.

Mulţi dintre voi vă gândiţi la nişte schimbări în noul an, pentru că aţi căzut în nişte obiceiuri păcătoase şi vreţi să scăpaţi de ele. Vrei obiceiuri noi legate de mâncare. Noi obiceiuri legate de ceea ce-ţi face plăcere. Noi obiceiuri legate de generozitate. Noi obiceiuri în relaţia cu soţul/soţia. Noi obiceiuri pentru timpul devoţional al familiei. Noi obiceiuri în ceea ce priveşte odihna. Noi obiceiuri în evanghelizare. Dar te întrebi dacă are vreun rost. Ei bine, iată al doilea cadou de Crăciun: Cristos nu a venit doar să nimicească lucrările celui rău – păcătuirea noastră – El a venit şi să fie un apărător pentru noi din cauza falimentelor noastre în luptă.

De aceea, te rog, lasă ca adevărul că falimentele nu vor avea ultimul cuvânt, să-ţi dea speranţă pentru luptă. Dar fii atent! Dacă schimbi harul lui Dumnezeu în libertinaj şi spui, „Atunci, dacă nu pot falimenta şi nu contează, de ce să mă mai lupt?” – dacă spui asta cu adevărat şi acţionezi aşa, probabil nu eşti născut din nou şi ar trebui să te cutremuri.

Dar cei mai mulţi nu sunteţi în starea aceasta. Cei mai mulţi vreţi să vă luptaţi cu obiceiurile păcătoase din viaţa voastră. Iar Dumnezeu îţi spune aşa: Lasă ca ispăşirea păcatelor tale făcută de Cristos să-ţi de-a speranţă în luptă. „Vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos.”

Cadoul nr.3. Cristos ne va ajuta.

În cele din urmă, a treia implicaţie a adevărului dublu că Isus a venit să nimicească păcătuirea noastră şi să ne ierte păcatele noastre este aceasta: Cristos chiar ne va ajuta în lupta noastră. El te va ajuta. El este de partea ta. El nu a venit să nimicească păcatul pentru că păcatul este ceva distractiv. El a venit să nimicească păcatul pentru că păcatul este mortal. Este o lucrare înşelătoare a celui rău şi ne va distruge dacă nu ne luptăm cu el. Cristos a venit să ne ajute, nu să ne rănească.

Deci, iată al treilea cadou de Crăciun: Cristos te va ajuta să biruieşti păcatul din tine. 1 Ioan 4:4 spune, „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” Isus este viu, Isus este atotputernic, Isus trăieşte în noi prin credinţă. Şi Isus este de partea noastră, nu împotriva noastră. El te va ajuta în lupta ta cu păcatul în anul următor. Încrede-te în El!

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/three-christmas-presents

Cele două scopuri ale Crăciunului

Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. (1 Ioan 3:7-8)

Când 1 Ioan 3:8 spune că motivul pentru care „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat este ca să nimicească lucrările diavolului”, care sunt „lucrările diavolului” pe care le are el în minte? Răspunsul este clar din context.

Prima dată, 1 Ioan 3:5 este o paralelă clară: „Să ştiţi că El s-a arătat ca să ia păcatele.” Fraza El s-a arătat apare în versetul 5 şi versetul 8. Deci cel mai probabil „lucrările diavolului” pe care Isus vine să le distrugă sunt păcatele. Prima parte a versetului 8 confirmă acest lucru: „Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început.” Problema în context este păcătuirea, nu boala sau maşini stricate sau programe date peste cap. Isus a venit în lume ca să ne facă în stare să nu mai păcătuim.

Vedem asta mai clar atunci când aşezăm acestea lângă adevărul din 1 Ioan 2:1: „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.” Acesta este unul din scopurile măreţe ale Crăciunului – unul din scopurile măreţe ale întrupării (1 Ioan 3:8).

Dar există un alt scop pe care Ioan îl adaugă în 1 Ioan 2:1-2, „Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

Iată ce înseamnă: înseamnă că Isus s-a arătat în lume pentru două motive. A venit ca noi să nu mai păcătuim – adică, să distrugă lucrările diavolului (1 Ioan 3:8); şi a venit ca să fie ispăşire pentru păcatele noastre, dacă păcătuim. El a venit să fie jertfa înlocuitoare care îndepărtează mânia lui Dumnezeu apărută din cauza păcatelor noastre.

Deznodământul celui de-al doilea scop nu este să învingă primul scop. Iertarea nu este pentru permiterea păcătuirii. Scopul morţii lui Cristos pentru păcatele noastre nu este ca noi să ne relaxăm în bătălia noastră împotriva păcatului. Deznodământul acestor două scopuri ale Crăciunului, mai degrabă, este că plata făcută odată pentru totdeauna pentru toate păcatele noastre este libertatea şi puterea care ne ajută să ne luptăm împotriva păcatului nu în mod legalist, câştigându-ne salvarea şi nu din frică de a ne pierde salvarea, ci ca învingători care se aruncă în bătălia împotriva păcatului cu siguranţă şi bucurie, chiar dacă ne costă viaţa.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/the-son-of-god-appeared

Darul de nedescris al lui Dumnezeu

Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:10-11)

Cum primim în mod practic împăcarea şi ne bucurăm în Dumnezeu? O facem prin Isus Cristos. Ceea ce înseamnă, cel puţin, că facem din portretul lui Isus în Biblie – adică, lucrarea şi cuvintele lui Isus portretizate în Noul Testament – facem din acest portret conţinutul esenţial al bucuriei noastre în Dumnezeu. A te bucura în Dumnezeu fără Cristos, nu-L onorează pe Cristos. Şi unde Cristos nu este onorat, Dumnezeu nu este onorat

În 2 Corinteni 4:4-6, Pavel descrie convertirea în două feluri. În v.4, îi spune ca fiind a vedea „slava lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu.” Şi în v.6, el spune că este vorba de a vedea „slava lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Cristos.” În ambele cazuri, vezi ideea. Îl avem pe Cristos, chipul lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu pe faţa lui Cristos.

Pentru a ne bucura în Dumnezeu, noi ne bucurăm pe ceea ce vedem şi ştim despre Dumnezeu în portretul lui Isus Cristos. Iar aceasta o vom experimenta pe deplin când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inima noastră de Duhul Sfânt, aşa cum spune Romani 5:5. Iar aceea experienţă a dragostei lui Dumnezeu dulce, oferită de Duhul Sfânt ne este oferită pe măsură ce medităm la realitatea istorică din v.6, „Căci pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.”

Deci iată ideea Crăciunului. Nu doar că Dumnezeu ne-a obţinut împăcarea prin moartea Domnului Isus Cristos (Romani 5:10), şi nu doar că Dumnezeu ne-a ajutat să primim aceea împăcare prin Domnul Isus Cristos, dar acum ne bucurăm în Dumnezeu, ajutaţi de Duhul, prin Domnul nostru Isus Cristos (Romani 5:11).

Isus a obţinut împăcarea noastră. Isus ne-a ajutat să primim împăcarea şi să deschidem cadoul. Şi Isus însuşi străluceşte ca fiind darul de nedescris – Dumnezeu întrupat – şi stârneşte toată bucuria noastră în Dumnezeu.

Priveşte la Isus de acest Crăciun. Primeşte împăcarea pe care El a obţinut-o. Nu aşeza cadoul pe raft, fără să-l deschizi. Şi când îl deschizi, adu-ţi aminte că Dumnezeu însuşi este darul împăcării cu Dumnezeu.

Bucură-te în El. Experimentează-L fiind plăcerea ta. Cunoaşte-L în calitate de comoară a ta.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/god-s-indescribable-gift

Nu eşti obligat să oferi cadouri anul acesta

Dăruirea cadourilor de Crăciun poate fi, şi ar trebui să fie, o experienţă minunată – dar de cele mai multe ori este plină de complicaţii relaţionale în locul surprinderii. Cu toţii am vrea ca dragostea să fie motivaţia din spatele darurilor, dar dacă suntem sinceri, alte motivaţii de multe ori tulbură apa.

De exemplu, aşteptările celorlalţi. De multe ori oferim cadouri pentru că ne temem să nu dezamăgim sau să nu jignim pe alţii. Ne simţim obligaţi să oferim unor anumiţi oameni, un anumit număr de cadouri, cu o anumită valoare materială. Astfel de motivaţii denaturează dăruirea cadourilor de Crăciun în ofrande de îmbunare.

Şi apoi, desigur, există propriile noastre aşteptări. Genul şi cantitatea de cadouri pe care le oferim altora şi pe care le aşteptăm de la alţii au mai mult de-a face cu noi decât cu ei. Poate folosim cadourile pentru a recăpăta experienţele nostalgice de Crăciun din trecut, sau pentru a urmări experienţele ideale de care nu am avut parte. Sau poate schimbul de cadouri are de-a face cu tradiţii moştenite, nu cu oamenii reali cu care interacţionăm. Sau poate credem în mod greşit că valorile noastre şi ale altora corespund cu cantitatea darurilor pe care le oferim sau le primim.

Aceste curente motivaţionale tulbură apele Crăciunului şi sunt foarte puternice în cultura noastră. Puternica economie a Crăciunului este, din ce suspectez eu, condusă mai mult de frică, obligaţie, manipulare şi preferinţe personale decât bunătate faţă de oameni.

Indiferent de gradul în care aceste lucruri sunt adevărate pentru noi, nu trebuie să rămână adevărate pentru noi. Pentru că Dumnezeu ne-a oferit o cale mult mai bună.

Dumnezeu ne învaţă cum să oferim cadouri

Read more

Viaţă şi moarte de Crăciun

Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. (Ioan 10:10)

Tocmai când începusem să scriu acest devoţional, am primit vestea că Marion Newstrum a murit. Marion şi soţul ei, Elmer, s-au alăturat bisericii noastre când majoritatea membrilor noştri nici nu erau în viaţă. Ea a avut 87 de ani. Au fost căsătoriţi 64 de ani.

Când am vorbit cu Elmer şi i-am spus să fie tare în Domnul şi să nu-şi piardă speranţa, el a spus: „El a fost un prieten adevărat.” Mă rog ca toţi creştinii să fie în stare să spună la sfârşitul vieţii, „Cristos a fost un prieten adevărat.”

De fiecare Advent îmi reamintesc de moartea mamei mele. A trecut la Domnul când a avut 56 de ani într-un accident de autobuz în Israel. Era 16 decembrie 1974. Acele evenimente sunt incredibil de reale pentru mine chiar şi astăzi. Dacă mă las dus de sentimente, foarte uşor încep să plâng – de exemplu, gândindu-mă că fii mei nu au cunoscut-o niciodată. Am înmormântat-o după Crăciun. Ce Crăciun preţios a fost acela!

Mulţi dintre voi, de acest Crăciun, veţi simţi pierderile pe care le-aţi suferit mai tare decât înainte. Nu blocaţi acele sentimente. Lăsaţi-le să vină. Simţiţi-le. Pentru ce este dragostea, dacă nu să intensifice sentimentele noastre – atât în viaţă cât şi în moarte? Dar, oh, nu fi plin de amărăciune. Te distrugi în mod tragic dacă devii amărât.

Isus a venit de Crăciun ca noi să avem viaţă veşnică. „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Elmer şi Marion au discutat unde îşi vor petrece ultimii ani de viaţă. Elmer spunea, „Eu şi cu Marion suntem de acord că ultima casă va fi cu Domnul.”

Îţi este dor de casă? Familia mea vine de sărbători acasă. Mă simt bine. Mă gândesc că motivul cel mai profund pentru care mă simt bine este că atât eu şi ei suntem destinaţi în adâncul fiinţei noastre pentru o reuniune de familie finală. Toate celelalte reuniuni de familie sunt degustări. Şi degustările sunt bune.

Sunt bune atâta vreme cât nu înlocuiesc realitatea. Oh, nu lăsa ca lucrurile dulci ale acestei sărbători să înlocuiască Dulceaţa finală, măreaţă şi atot-satisfăcătoare. Lasă ca fiecare pierdere şi fiecare delectare să facă inima să tânjească după Cer.

Crăciunul. Ce altceva ar avea în vedere decât: Eu am venit ca ei să aibă viaţă? Marion Newstrum, Ruth Piper, tu şi cu mine – ca noi să avem Viaţa, acum şi veşnic.

Fă ca Crăciunul de Acum să fie mai bogat şi mai profund gustând din fântâna lui pentru totdeauna. Este aşa de aproape.

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/life-and-death-at-christmas–2

Cuvintele sunt cele mai măreţe cadouri

Cuvintele sunt secretul Crăciunului. Chiar mai importante decât darurile pe care le cumpărăm, cutiile pe care le împachetăm, sunt scrisorile pe care le scriem, silabele pe care le exprimăm. Şi odată ce ai descoperit secretul, s-ar putea să petreci chiar mai puţin timp bătându-ţi capul cu ce să cumperi şi să oferi mai multă energie pentru a ciopli cuvintele pe care să le spui.

Cuvintele Domnului Isus ar trebui să ne oprească şi să ne pună pe gânduri cu privire la puterea cuvintelor la Crăciun, şi apoi în restul anului. În Ioan 15:11, El spune ucenicilor Săi, „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.”

Este un lucru bun să te simţi fericit pentru un moment ce zboară. Dar este cu totul altceva să ai însăşi bucuria Domnului Isus arzând în tine – nu doar să guşti bucuria, ci să experimentezi plinătatea bucuriei. Cum se întâmplă acest lucru? Cum devine însăşi bucuria Domnului Isus – ce este în El, ce îl împuterniceşte, ce îi umple sufletul – a noastră? Cum ajunge bucuria Sa să locuiască, să ne împuternicească şi să ne umple pe noi?

Read more

Noi nu pricepem ceea ce Dumnezeu realizează

Ai stat vreodată să te gândeşti cât de ciudat a fost tot ce s-a întâmplat în jurul naşterii lui Isus? Orice şi-ar fi imaginat oamenii că s-ar întâmpla la venirea lui Mesia, nimeni nu şi-a imaginat că va arăta aşa.

În tot ceea ce ne-a descoperit nouă despre acel prim Crăciun straniu, Dumnezeu ne spune nişte lucruri foarte importante cu privire la felul în care vrea ca noi să vedem experienţele tulburătoare, glorioase, frustrante, înfricoşătoare, dureroase, neaşteptate, dezamăgitoare sau chiar tragice din viaţa noastră. Nimeni nu a priceput pe deplin ce se întâmplă în timp ce Fiul lui Dumnezeu intra în lumea noastră. Nimeni nu a văzut toată imaginea – nimeni, afară de Dumnezeu.

Un Mesia neaşteptat

Read more

Avertizare: Vine Crăciunul!

Se apropie. Semnele deja apar şi ar trebui să te consideri avertizat. Familia ta este pe cale să fie atacată. Nu, nu va fi un atac terorist, un uragan sau un incendiu. Nu, acest atac este mult mai subtil, seducător şi atractiv, dar infinit mai periculos.

Familia ta este pe cale să fie atacată de sezonul sărbătorilor.

Poate te întrebi, Despre ce vorbeşti? Dă-mi voie să-ţi explic.

Sezonul Adventului a sosit peste noi. Ar trebui să fie un timp minunat şi liniştit, aducându-ne aminte de răspunsul suprem al lui Dumnezeu faţă de purtătorii chipului Său care sunt pierduţi şi răzvrătiţi. Acest răspuns nu a fost să-i condamne, ci să le ofere supremul cadou plin de har – cadou ce îl conţine pe El însuşi – în persoana Fiului Său. Dar în loc să fie un sezon liniştit de închinare şi celebrare, Adventul s-a dezvoltat într-un război spiritual ce are în centru familia ta.

Read more

Pregătiţi calea!

El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1:16-17)

Ceea ce Ioan Botezătorul a făcut pentru Israel, Adventul poate face pentru noi. Nu lăsa Crăciunul să te găsească nepregătit. Spiritual nepregătit. Bucuria şi impactul său vor fi mult mai mari dacă eşti pregătit!

Deci, ca să te poţi pregăti

Read more