Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”

frica

Doamne, eliberează-mă de frică

Marţi seara, Petru i-a spus Celui ce ştia că este „Cristos, Fiul Dumnezeului celui Viu” (Matei 16:16), „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine!” (Matei 26:35). Apoi, în scurtele ore de vineri dimineaţa, Petru a spus câtorva slujitoare că nu îl ştie deloc, „Nu cunosc pe Omul acesta” (Matei 26:69-72).

Ce s-a putut întâmpla cu Petru de l-a împins să facă exact ceea ce s-a jurat că nu va face? Frica, asta s-a întâmpla cu Petru.

Apoi, după câteva săptămâni, Petru se găseşte în faţa Sanhedrinului – acelaşi Sanhedrin care l-a înspăimântat în noaptea procesului lui Isus – şi în schimbul lepădării, din gura lui au ieşit aceste cuvinte: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu; căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am* văzut şi am auzit.” (Fapte 4:19-20).

Ce s-a putut întâmpla cu Petru încât dintr-o dată a devenit atât de curajos? Credinţa, asta s-a întâmplat cu Petru.

La fel ca Petru, nu putem face faţă fricii care ne paralizează şi care ne prind atunci când stăm în faţa pericolului potenţial sau real, dacă privim lucrurile doar cu ochii pământeşti. De fapt, vom fi uşor intimidaţi de tot felul de lucruri. Dar dacă prin puterea Duhului Sfânt, privim cu ochii credinţei, vom vedea lucrurile aşa cum sunt şi temerile noastre se vor topi.

Puterea, care l-a eliberat pe Petru de frică şi i-a alimentat curajul, este disponibilă pentru fiecare creştin. O putem cere şi o putem primi.

O milă defectă

Read more

Mare parte din viaţa noastră este o aşteptare

Îmi doresc ca cineva să-mi fi spus.

Uitându-mă în urmă, mi-aş fi dorit ca o doamnă mai învârstă să-mi spună, „Mare parte din viaţă implică aşteptarea, Jani. Învaţă să aştepţi cu speranţă, nu cu frică.”

Eu am crescut crezând o minciună – o minciună pe care am dus-o în viaţa mea de adult. Am crezut că fericirea va fi a mea atunci când visurile mele se vor împlini. Aşadar am lucrat din greu – foarte greu – ca să adun în jurul meu lucrurile după care inima mea tânjea.

Tirania fricii

Dar mai apoi, în timp ce îmi îndeplineam unele dorinţe, am început să mă tem că le voi pierde. Ce stăpân nemilos a fost frica! M-a paralizat în pânza îndoielii şi a preocupării de mine, lipsindu-mă de bucurie.

M-am temut de vulnerabilitatea căsătoriei şi m-am temut de durerea singurătăţii. M-am temut de presiunea succesului şi m-am temut de ruşinea falimentului. M-am temut de lipsa de fertilitate şi m-am temut de sarcină. M-am temut de responsabilitatea creşterii copiilor şi m-am temut de golul unei case fără copii. M-am temut de stresul unui loc de muncă şi m-am temut de izolarea rămânerii acasă. M-am temut să nu par imatură şi m-am temut de îmbătrânire. Care au fost lucrurile de care nu mă temeam? Foarte puţine.

Nu-mi plăcea să fiu atât de speriată. Nu-mi plăcea ceea ce acele frici mi-au făcut mie şi celor pe care-i iubeam. Am încercat să mi le scot din inimă şi să nu mai acţionez pe baza lor, lucru care m-a dus la acel semnal de avertizare înfricoşător dar strălucitor care în cele din urmă mi-a atras atenţia spunându-mi: „Jani, tu nu eşti în control. Şi niciodată nu vei fi.”

Read more

Cum devine evanghelizarea simplă pentru oricine

“Eu nu pot să fac ceea ce faci tu,” îmi spune fratele meu creştin, făcând câţiva paşi înapoi după o sesiune pregătitoare de evanghelizare. „Eu nu le am cu vorbitul.”

Întotdeauna mi se pare o mărturisire ciudată. De obicei vine după cinci minute de conversaţie extraordinară. Am discutat despre scorurile din sport, vreme, copii şi filme. Nu au fost pauze jenante, nici o încurcare a limbii, nimic care să-mi sugereze că persoana aceea are probleme cu înţelegerea sau comunicarea limbii pe care o vorbeşte. Dar, aparent, nu le are cu vorbitul.

Nu are această problemă când vorbim despre echipa sa favorită sau show-ul său favorit de televiziune. Dar problema apare atunci când subiectul discuţiei este credinţa. În rest, se pare că le are chiar bine cu vorbitul. Majoritatea oamenilor se descurcă cu vorbitul. Civilizaţia s-a clădit pe aşa ceva. Deci, care este problema?

Problema este frica. Nu ne este destul de frică.

Ceea ce-ţi capturează inima îţi mişcă limba

Read more

Crăciunul aduce libertate

Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. (Evrei 2:14-15)

Isus a devenit om pentru că exista nevoia morţii unui om care este mai mult decât om. Întruparea a arătat cum Dumnezeu s-a aşezat singur în linia morţii.

Cristos nu a riscat moartea. El a ales moartea. A îmbrăţişat-o. Tocmai de aceea a venit: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45).

Nu-i de mirare că Satan a încercat să-L întoarcă pe Isus de pe drumul crucii – în pustie (Matei 4:1-11) şi prin gura lui Petru (Matei 16:21-23)! Crucea era distrugerea lui Satan. Cum l-a distrus Isus?

Evrei 2:14 spune că Satan are „puterea morţii.” Asta înseamnă că Satan are abilitatea de a face moartea înfricoşătoare. „Puterea morţii” este puterea care ţine oamenii în robie prin frica de moarte. Este puterea de a ţine oamenii în păcat aşa că moartea vine ca un lucru îngrozitor.

Dar Isus l-a dezbrăcat pe Satan de această putere. L-a dezarmat. A creat o platoşă a neprihănirii pentru noi care ne face imuni la condamnarea diavolului. Cum a făcut asta?

Prin moartea Sa, Isus ne-a şters toate păcatele. Iar o persoană fără păcat nu poate fi condamnată de Satan. Fiind iertaţi, suntem în sfârşit indestructibili. Planul lui Satan era de a distruge domnia lui Dumnezeu condamnând urmaşii lui Dumnezeu tocmai în curtea de judecată a lui Dumnezeu. Dar acum, în Cristos, nu mai este nici o osândire. Trădarea lui Satan a eşuat. Răzvrătirea sa cosmică a fost dejucată. Crucea a trecut peste el. Şi în curând îşi va da ultima suflare.

Crăciunul aduce libertate. Libertatea de frica morţii.

Isus a luat natura noastră în Betleem, a murit moartea noastră în Ierusalim – pentru ca noi să trăim fără frică în oraşul nostru, astăzi. Da, fără frică. Dacă cea mai mare ameninţare a bucuriei mele a trecut, atunci de ce să mă tem de cele mai mici ameninţări? Cum poţi spune (cu adevărat!), „Ei bine, nu îmi este frică de moarte dar îmi este frică să nu-mi pierd locul de muncă?” Nu. Nu. Gândeşte-te!

Dacă moartea (am zis, moartea! – să nu ai puls, eşti rece, ai plecat de aici!) dacă moartea nu mai este o temere, atunci suntem liberi, cu adevărat liberi. Liberi să ne asumăm orice risc sub soare pentru Cristos şi pentru dragoste. Nu mai există robie faţă de îngrijorare.

Dacă Fiul te-a făcut liber, atunci eşti cu adevărat liber!

Sursa: https://www.desiringgod.org/articles/christmas-is-for-freedom